Statul Nilul Albastru este una dintre zonele cele mai afectate de conflictul care a izbucnit în aprilie 2023 între armata sudaneză, condusă de generalul Abdel Fattah al-Burhan, și paramilitarii RSF, conduși de Mohamed Hamdan Dagalo, cunoscut sub numele de Hemedti. Deși luptele au început în capitala Khartoum, ele s-au extins rapid în alte regiuni, inclusiv în Darfur, Kordofan și acum în Nilul Albastru. Această regiune, cunoscută pentru diversitatea sa etnică și pentru resursele naturale, inclusiv barajul Roseires, a devenit un nou front al războiului civil.
Cauzele imediate ale strămutărilor sunt atacurile armatei și ale RSF-ului asupra satelor și orașelor, dar și luptele directe dintre cele două tabere. Locuitorii din zonele rurale, în special din apropierea graniței cu Etiopia, au fost nevoiți să fugă în grabă, lăsând în urmă tot ce aveau. Mulți s-au refugiat în tabăra Al Karama, o așezare improvizată unde condițiile de trai sunt extrem de dificile. Hiba Morgan a descris scene de disperare: familii întregi dorm în corturi din plastic, fără acces la apă potabilă, hrană sau asistență medicală. Copiii sunt cei mai vulnerabili, iar malnutriția și bolile diareice fac ravagii.
Impactul umanitar este devastator. Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), peste 28.000 de persoane au fost strămutate doar în statul Nilul Albastru în perioada menționată, dar cifrele reale ar putea fi mult mai mari, deoarece multe zone sunt inaccesibile din cauza luptelor. În plus, peste 7 milioane de sudanezi au fost strămutați intern de la începutul conflictului, iar alte 2 milioane au fugit în țările vecine, cum ar fi Ciad, Etiopia și Sudanul de Sud. Criza alimentară se agravează, iar Programul Alimentar Mondial avertizează că peste 18 milioane de persoane se confruntă cu insecuritate alimentară acută.
Contextul istoric al conflictului este complex. Sudanul a fost zguduit de războaie civile timp de decenii, iar ultima criză a izbucnit după ce armata și RSF-ul, care fuseseră aliați în timpul loviturii de stat din 2021, au intrat în conflict pentru controlul puterii și al resurselor. RSF-ul, o forță paramilitară formată inițial din miliții janjaweed din Darfur, a fost acuzată de crime de război și de atacuri asupra civililor. În Nilul Albastru, comunitățile locale, inclusiv etniile Funj, Berta și Hausa, sunt prinse la mijloc, iar violențele au un caracter etnic tot mai pronunțat.
Reacția comunității internaționale a fost lentă și insuficientă. ONU și organizațiile umanitare fac apel la încetarea focului și la acces umanitar, dar luptele continuă. Statele Unite și Arabia Saudită au mediat discuții de pace, dar acestea au eșuat în repetate rânduri. În tabăra Al Karama, oamenii trăiesc cu frica de a fi atacați din nou. „Nu știm dacă vom mai vedea vreodată casele noastre”, a spus un bărbat în vârstă, citat de Hiba Morgan. „Am pierdut totul: pământul, animalele, amintirile.”
Analizând situația, este clar că strămutările din Nilul Albastru nu sunt doar o consecință a luptelor, ci și un simptom al eșecului statului sudanez de a proteja cetățenii. Lipsa de securitate, prăbușirea economiei și absența serviciilor de bază transformă această criză într-una umanitară de proporții. Fără o intervenție internațională coordonată și fără o soluție politică, milioane de sudanezi vor continua să sufere. Tabăra Al Karama este doar un simbol al unei tragedii mai mari care se desfășoară în tăcere.
