Prospectul de emisiune, un document legal esențial care oferă investitorilor informații detaliate despre obligațiuni și despre emitent, era supravegheat de autoritatea de reglementare financiară din Luxemburg, Commission de Surveillance du Secteur Financier (CSSF). Acesta a expirat la 31 august, iar CSSF a decis încă din luna mai să nu mai aprobe o nouă versiune. Practic, Luxemburgul, care acționa ca garant pentru investitorii europeni, a închis ușa acestui mecanism de finanțare, cel puțin temporar.
Obligațiunile Israelului, emise prin Development Corporation for Israel (DCI), sunt titluri de datorie ale statului israelian, reprezentând un împrumut acordat de investitori guvernului de la Ierusalim. Investitorii primesc dobândă, iar capitalul strâns nu este alocat unor scopuri specifice, ci intră în bugetul general al guvernului, ceea ce înseamnă că poate fi folosit pentru cheltuieli militare și de apărare. După atacul Hamas din 7 octombrie 2023 și lansarea războiului genocid al Israelului asupra Fâșiei Gaza, guvernul israelian a crescut semnificativ finanțarea militară, iar obligațiunile au fost comercializate la nivel mondial ca o modalitate de a „sprijini Israelul în război”.
Potrivit Amnesty International, Israelul a strâns aproximativ 4,5 miliarde de dolari de pe piețele internaționale prin vânzarea acestor obligațiuni între octombrie 2023 și ianuarie 2025. Obligațiunile emise în Uniunea Europeană aduc Israelului aproximativ 2,5 miliarde de dolari pe an, conform Ministerului de Finanțe de la Ierusalim. Aceste cifre explică de ce decizia Luxemburgului are o importanță strategică majoră.
Contextul este cu atât mai delicat cu cât, în aceeași lună în care Luxemburgul a preluat supravegherea prospectului, a recunoscut și statul Palestina. Criticii au semnalat o aparentă inconsistență în politica externă a țării, care pe de o parte recunoaște statul palestinian, iar pe de altă parte facilitează finanțarea unui război care a ucis zeci de mii de civili. Această contradicție a alimentat dezbateri aprinse în spațiul public european.
Înainte de Luxemburg, Irlanda a fost casa de reglementare pentru obligațiunile israeliene, după ce Regatul Unit, care deținuse anterior această poziție, a părăsit UE în 2020. Guvernatorul Băncii Centrale a Irlandei, Gabriel Makhlouf, a confirmat în septembrie anul trecut că țara sa nu va mai reînnoi aprobarea, după presiuni susținute din partea parlamentarilor și a grupurilor societății civile. Luxemburgul a preluat apoi acest rol, dar acum a urmat aceeași cale.
Directorul general al CSSF, Claude Marx, a explicat pentru RTL că acceptarea transferurilor de prospect pentru ani consecutivi ar însemna „eludarea normelor europene”. Cu toate acestea, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) a declarat pentru Luxembourg Times că permite transferuri consecutive de aprobare. Un purtător de cuvânt al ESMA a subliniat că „o autoritate națională competentă poate accepta transferul aprobării în doi ani consecutivi”, comentând doar aplicarea generală a reglementării. Această contradicție ridică întrebări cu privire la motivațiile reale ale Luxemburgului, fie că este vorba de presiuni politice, fie de o interpretare strictă a regulilor.
Cu Luxemburgul ieșit din ecuație, Israelul va trebui să convingă o altă țară membră a UE să preia acest rol dacă dorește să continue să emită obligațiuni pe piața europeană. Între timp, Israelul are în continuare acces la alte piețe globale, în special la cea americană, unde DCI a strâns miliarde de dolari încă din 1951, aproximativ 2,5 miliarde de dolari anual. Statele Unite rămân principalul aliat și susținător financiar al Israelului, iar piața americană este mult mai puțin sensibilă la presiunile legate de drepturile omului.
Amnesty International a cerut în iulie Luxemburgului, Irlandei și tuturor statelor membre UE să oprească vânzarea obligațiunilor israeliene, avertizând că altfel riscă să devină „complice la genocidul în curs al Israelului împotriva palestinienilor din Fâșia Gaza”. Steve Cockburn, directorul regional pentru Europa al Amnesty International, a declarat că Israelul a devenit „din ce în ce mai dependent de investițiile străine pentru a-și finanța genocidul, apartheidul și ocupația ilegală și pentru a-și finanța crimele împotriva palestinienilor”. El a adăugat că „obligațiunile Israelului cresc fondurile disponibile guvernului și, prin urmare, ajută la finanțarea genocidului împotriva palestinienilor din Fâșia Gaza ocupată, care a șters familii întregi, a nivelat infrastructura civilă, inclusiv spitale și școli, și a lăsat 90% din populație strămutată forțat, cu casele în ruine”.
Cockburn a subliniat, de asemenea, costul etic și legal imens al acestor tranzacții: „Dreptul internațional este clar: toate statele au obligația de a nu ajuta sau asista la genocid și obligația de a-l preveni.” Amnesty a mai arătat că, între 2022 și 2024, bugetul armatei israeliene a crescut de la 4,2% la 8,3% din PIB-ul Israelului, o dovadă clară a prioritizării cheltuielilor militare în detrimentul oricăror alte considerente.
Decizia Luxemburgului nu este doar un gest simbolic, ci are consecințe practice imediate. Israelul va trebui să găsească rapid o alternativă pentru a-și finanța războiul, iar dacă nu va găsi un alt stat european dispus să preia supravegherea prospectului, va rămâne dependent aproape exclusiv de piața americană. Aceasta ar putea limita accesul la capital, dar nu îl va opri complet. Pe de altă parte, această mișcare ar putea încuraja și alte state europene să urmeze exemplul, creând un efect de domino care ar izola și mai mult Israelul financiar.
În același timp, rămâne de văzut dacă Luxemburgul va rezista presiunilor diplomatice ale Israelului și ale aliaților săi, care ar putea încerca să inverseze această decizie. De asemenea, este posibil ca Israelul să încerce să transfere prospectul către o altă țară mai puțin sensibilă la criticile privind drepturile omului, cum ar fi Ungaria sau Polonia, care au avut poziții mai apropiate de Israel în ultimii ani.
De ce este important:
Această decizie marchează un punct de cotitură în modul în care statele europene își asumă responsabilitatea pentru finanțarea conflictelor internaționale. Luxemburgul, un centru financiar major al UE, a ales să nu mai faciliteze un mecanism care, potrivit organizațiilor de drepturi ale omului, contribuie direct la genocid și la crime de război. Este un semnal puternic că principiile dreptului internațional și obligațiile morale pot prevala asupra intereselor economice, chiar și într-un domeniu atât de sensibil precum piețele financiare. Dacă alte state europene vor urma exemplul, Israelul ar putea pierde o sursă crucială de finanțare, ceea ce ar putea influența capacitatea sa de a continua războiul. În plus, această decizie reamintește că finanțarea conflictelor nu este neutră, iar fiecare stat care permite vânzarea acestor obligațiuni devine, în mod direct sau indirect, parte a mașinii de război israeliene. Este un precedent important pentru modul în care Europa își gestionează responsabilitățile legale și etice în contextul unor crize umanitare grave.
