Lyari, cartierul din Karachi care sfidează eticheta de „gangland” a Bollywood-ului și devine un refugiu al boxului

În inima celui mai vechi cartier din Karachi, Lyari, unde mâncarea, fotbalul și istoria se împletesc, un antrenor de box îi învață pe fete să arunce pumni și să sfideze stereotipurile. Younus Qambrani, un bărbat de 60 de ani cu barbă și căciulă, trimite neobosit mesaje WhatsApp cu videoclipuri și fotografii din clubul său, Pak-Shaheen Boxing Club. În imagini, fete tinere lovesc cu mănușile de box, iar sunetul loviturilor acoperă zgomotul străzilor înguste și labirintice, unde motocicletele se strecoară pe lângă tarabele cu omlete și kebab. Lyari, cu aproape 950.000 de locuitori înghesuiți pe o suprafață cât 3% din Amsterdam, este mult mai mult decât decorul filmelor Bollywood.Pentru milioanele de fani ai industriei cinematografice indiene, Lyari este sinonim cu războaiele brutale ale bandelor, așa cum apar în blockbuster-ul „Dhurandhar” și continuarea sa, „Dhurandhar: The Revenge”. Aceste filme, care au încasat peste 100 de milioane de dolari fiecare, prezintă un spion indian care se infiltrează în lumea interlopă a cartierului pentru a neutraliza amenințări la adresa securității naționale. Dar localnicii știu că Lyari este un creuzet de culturi și tradiții, cu rădăcini istorice mult mai adânci decât a explorat vreodată Bollywood. Aici a apărut o scenă rap și hip-hop care a lansat trupe precum Lyari Underground și artista mascată Eva B, iar cartierul este supranumit „Mini Brazilia” datorită pasiunii pentru fotbal.Desigur, Lyari a avut un trecut marcat de violență și haos. Între mijlocul anilor 2000 și începutul anilor 2010, bande conduse de figuri precum Rehman Dakait și Uzair Baloch – ambii portretizați în filmele „Dhurandhar” – au transformat părți ale cartierului în zone de conflict militarizat. La apogeul violenței, organizațiile pentru drepturile omului raportau aproximativ 800 de morți într-un singur an în Karachi, mulți dintre ei în Lyari. În 2012, guvernul a lansat „Operațiunea Lyari”, o represiune majoră care a desființat ierarhiile bandelor și a pus capăt războiului deschis, deși alte forme de criminalitate au persistat.Cu toate acestea, antropologul social Adeem Suhail subliniază că Lyari a fost întotdeauna mai mult decât acea perioadă de violență. „Gândiți-vă la Napoli sau Sicilia din Italia, care sunt centre culturale majore, deși sunt asociate cu violența mafiotă”, spune el. Qambrani boxează de când se știe, învățând de la tatăl, unchii și frații săi, toți boxeri. Deși era un copil bolnăvicios, a fost hotărât să devină puternic. Boxul este atât de popular în Lyari încât, în 1989, legendarul Muhammad Ali a vizitat cartierul. Qambrani a fondat Pak Shaheen Boxing Club în 1992, inițial pentru băieți. Apoi, observând fetele care practicau karate la YMCA, s-a întrebat: „Dacă fetele pot face karate, de ce nu și box?”. Când a sugerat ideea, un coleg i-a spus că „fetițele au creiere slabe”. Qambrani a tăcut, dar acasă a început să colecționeze articole despre femei boxeri din întreaga lume. A început cu propria sa fiică, Anum, pe care a antrenat-o de la trei ani. În 2013, a deschis clubul pentru fete, iar Anum, la 16 ani, a devenit prima membră. În 2015, elevele sale au participat la Jocurile Asiei de Sud, iar un an mai târziu, Anum a câștigat campionatul districtual Jinnah First Ever Karachi Women Boxing Championship. Clubul lui Qambrani a fost locul unde Aliya Soomro, prima femeie din Pakistan care a câștigat un titlu mondial de box, și-a început antrenamentele. Anul trecut, Soomro a knockoutat o thailandeză în 45 de secunde pentru titlul WBA Asia la categoria 105 livre.Pentru Qambrani, boxul este mai mult decât medalii: este o abilitate defensivă vitală. „Cine este pregătit de război este pregătit de pace”, spune el, adăugând că cei neapărați sunt cei mai vulnerabili. Cu legiunea sa de tineri boxeri, Lyari nu este lipsit de apărare. În timp ce Bollywood îi distorsionează imaginea, cei care cunosc cartierul se întorc la istoria sa. Lyari este cea mai veche așezare din Karachi, cu primii locuitori veniți în 1728. A supraviețuit colonialismului britanic, partiției subcontinentului și aproape opt decenii în Pakistanul independent. Suhail spune că Lyari a fost un centru cultural divers al clasei muncitoare încă de dinainte de 1947, cu comunități balochi, sindhi, marathi, gujarati, afgane și siraiki. „Britanicii aveau nevoie de muncitori și artizani pentru a dezvolta Karachiul ca port la Oceanul Indian”, explică el. Acești muncitori s-au stabilit pe malurile râului Lyari, aducând cu ei tradiții culinare, dansuri, practici religioase și sporturi. Cartierul are o „memorie culturală puternică a Africii de Est și a Golfului Arabic”, ceea ce îi sporește unicitatea. Sarwat Viqar, profesor de științe umaniste la John Abbott College din Canada, este de acord: „Lyari a fost reprezentat unidimensional ca un focar de criminalitate, dar practicile culturale bogate au fost mereu prezente”.### De ce este important:Acest articol demonstrează cum o comunitate marginalizată și stereotipată poate să își redefinească identitatea prin sport și cultură, sfidând reprezentările superficiale ale industriei de divertisment. Lyari este un exemplu de reziliență și diversitate, arătând că adevărata putere a unui cartier nu stă în violență, ci în capacitatea de a crea campioni și de a păstra tradiții. Într-o lume în care imaginile negative domină, povești ca aceasta ne amintesc că fiecare loc are o istorie complexă și oameni care luptă pentru un viitor mai bun.