Pe 25 aprilie, gruparea Jama’at Nusrat al-Islam wal-Muslimin (JNIM), afiliată Al-Qaida, a revendicat atacurile asupra unor baze militare din mai multe regiuni. JNIM a anunțat că a „capturat” orașul Kidal din nord, într-o operațiune comună cu Frontul de Eliberare a Azawadului (FLA), o grupare rebelă dominată de tuaregi, cu care anterior se aflase în conflict. Această alianță tactică, deși fragilă, arată cât de mult s-a deteriorat situația de securitate.
Atacurile au provocat moartea a cel puțin 23 de persoane, inclusiv a ministrului apărării, Sadio Camara, ucis într-un atac sinucigaș cu mașină-capcană la reședința sa. Ca răspuns, liderul juntei, Assimi Goita, și-a asumat și funcția de ministru al apărării, rămânând în același timp președinte. Decizia a fost anunțată de televiziunea de stat ORTM și subliniază centralizarea puterii în mâinile sale.
Pe lângă pierderile umane, UNICEF a raportat că civili, inclusiv copii, se numără printre victime. Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) a semnalat „informații extrem de îngrijorătoare” despre execuții extrajudiciare și răpiri, presupus comise de forțele de securitate după atacuri. De exemplu, avocatul și politicianul Mountaga Tall a fost răpit din locuința sa de doi bărbați cu cagule, iar soția sa a fost agresată când a încercat să filmeze incidentul. Trei rude ale politicianului exilat Oumar Mariko au fost, de asemenea, răpite, iar soarta lor rămâne necunoscută.
Autoritățile maliene anchetează soldați suspectați de implicare în atacuri, iar critici vorbesc despre o „vânătoare de vrăjitoare”. Ofițeri, polițiști și chiar avocați sunt reținuți, fiind acuzați de colaborare cu inamicul. Guvernul susține că atacurile au fost posibile doar datorită „trădătorilor din interior”.
În acest context, situația umanitară se înrăutățește. Primarul satului Diafarabe, din regiunea Mopti, a cerut autorităților să intervină în 48 de ore, altfel oamenii vor muri de foame, deoarece satul este sub blocada JNIM. OHCHR a cerut încetarea imediată a luptelor și respectarea dreptului internațional umanitar.
Un element cheie al crizei este prezența mercenarilor ruși. După retragerea trupelor franceze în 2023, din cauza deteriorării relațiilor cu junta militară, Goita a invitat în decembrie 2021 grupul Wagner să sprijine lupta împotriva grupărilor armate. Deși Wagner a anunțat retragerea în iunie anul trecut, luptătorii ruși au rămas sub egida Africa Corps, o altă structură paramilitară susținută de Kremlin. În prezent, aproximativ 2.000 de paramilitari ruși sunt prezenți în Mali, misiunea lor principală fiind protejarea conducerii militare, nu a tuturor soldaților malieni.
Această realitate a fost confirmată de imagini exclusive obținute de Al Jazeera, care arată zeci de soldați malieni ținuți prizonieri de separatiștii tuaregi în nordul Mali. Potrivit corespondentului Nicolas Haque, aproximativ 130 de soldați au fost capturați la Kidal, după ce luptătorii ruși au fugit din fața ofensivei JNIM și FLA. „Contractul lor nu este să protejeze fiecare soldat malian, ci doar pe cei de la putere”, a explicat Haque. Prizonierii, lipsiți de uniforme, sunt tratați ca prizonieri de război, iar răniții primesc îngrijiri medicale. FLA susține că respectă drepturile omului și nu vizează civili, însă organizațiile pentru drepturile omului acuză JNIM de violuri, tortură și abuzuri.
Pe 28 aprilie, Ministerul rus al Apărării a anunțat că forțele sale din Mali se regrupează și că au ajutat la dejucarea unei tentative de lovitură de stat. Rușii efectuează operațiuni de recunoaștere pentru a distruge taberele rebele și sunt pregătiți să respingă noi atacuri.
În ciuda alianțelor tactice, JNIM și FLA au ideologii diferite și s-au luptat uneori între ele. Însă acum controlează împreună Kidal și vor să cucerească Gao, cel mai mare oraș din nord, precum și Menaka și Timbuktu, pentru a finaliza statul autoproclamat Azawad. Această situație reprezintă o amenințare directă la adresa integrității teritoriale a Maliului.
Pe plan internațional, reacțiile sunt împărțite. Fosta putere colonială, Franța, s-a retras, iar Rusia a devenit principalul partener al juntei. Însă eficiența sprijinului rus este pusă la îndoială, mai ales după capturarea soldaților malieni. Criticii spun că Moscova folosește Mali ca pe un teren de experimentare pentru tactici paramilitare, fără a rezolva problemele de fond.
În concluzie, Mali se află într-un punct de cotitură. Guvernul militar încearcă să-și consolideze puterea, dar pierde controlul asupra unor teritorii vaste. Alianțele instabile dintre grupări armate, prezența mercenarilor ruși și criza umanitară creează un amestec exploziv. Fără o soluție politică incluzivă și fără respectarea drepturilor omului, violența riscă să se extindă și mai mult, amenințând stabilitatea întregii regiuni Sahel.
De ce este important:
Situația din Mali nu este doar o criză națională, ci un semnal de alarmă pentru întreaga regiune a Sahelului, unde grupările jihadiste și mișcările separatiste câștigă teren pe fondul slăbiciunii statelor și al implicării tot mai mari a unor actori externi precum Rusia. Înțelegerea acestor evenimente este crucială pentru a anticipa evoluțiile geopolitice din Africa de Vest, unde lupta pentru resurse, control teritorial și influență internațională se intensifică. De asemenea, soarta prizonierilor de război și respectarea drepturilor omului vor fi indicatori cheie ai direcției pe care o va lua conflictul.
