Am vorbit cu mai mulți marinari în Manila, în plin proces de recrutare, iar poveștile lor sunt cutremurătoare. Un tânăr de 28 de ani, care a cerut să-i păstrăm anonimatul, mi-a spus că știe perfect ce riscuri implică o misiune în zona Golfului Persic. „Am văzut știrile. Am auzit de nave lovite de drone sau de rachete. Dar ce să fac? Am doi copii mici și o mamă bolnavă. Dacă nu plec, nu avem ce pune pe masă. Îmi asum riscul, pentru că alternativa e mult mai rea”, a spus el, cu o voce calmă, dar cu privirea pierdută în depărtare.
Filipinele sunt cel mai mare furnizor mondial de marinari, cu aproximativ 400.000 de filipinezi care lucrează pe nave comerciale din întreaga lume. Ei reprezintă aproape un sfert din totalul forței de muncă maritime globale. Pentru economia filipineză, acești oameni sunt o adevărată coloană vertebrală: trimit acasă miliarde de dolari în fiecare an, bani care susțin școli, case, afaceri mici și spitale. În 2023, remiterile de la marinari au depășit 6 miliarde de dolari, iar guvernul de la Manila se bazează pe aceste fluxuri pentru a menține echilibrul macroeconomic.
Dar realitatea din teren este mult mai complicată decât cifrele. Strâmtoarea Hormuz este unul dintre cele mai strategice puncte de tranzit pentru petrol și gaze lichefiate din lume. Aproximativ 20% din consumul global de petrol trece prin acest canal îngust, iar orice perturbare acolo are efecte imediate asupra prețurilor mondiale. În ultimele luni, atacurile asupra navelor comerciale au devenit mai frecvente, iar mai mulți membri ai echipajelor internaționale și-au pierdut viața. Cu toate acestea, armatorii nu au redus semnificativ salariile, iar cererea de marinari rămâne ridicată. Ba mai mult, unii operatori oferă prime de risc suplimentare pentru cei care acceptă să navigheze prin zonele fierbinți.
Am discutat cu un agent de recrutare din Manila, care mi-a explicat că, deși există o teamă reală, puțini marinari refuză efectiv un contract. „În teorie, toți spun că nu vor să meargă acolo. Dar când văd contractul cu suma de bani, se răzgândesc. Un marinar cu experiență poate câștiga între 1.500 și 2.500 de dolari pe lună, iar pentru un filipinez asta înseamnă de cinci ori salariul mediu de pe uscat. E o tentație prea mare”, a spus el. Mi-a mărturisit că, în ultimele săptămâni, a avut doar trei cazuri de marinari care au cerut să fie mutați pe rute mai sigure, dar toți au acceptat în cele din urmă să plece, după ce au negociat o primă suplimentară.
Există însă și o latură mai întunecată a acestei povești. Sindicatele și organizațiile pentru drepturile lucrătorilor atrag atenția că mulți marinari filipinezi sunt presați de agențiile de recrutare să semneze clauze de confidențialitate și să nu vorbească despre condițiile de muncă. De asemenea, există cazuri în care armatorii nu respectă standardele de siguranță, iar echipamentele de protecție sunt insuficiente. Un marinar care a supraviețuit unui atac cu dronă în apropierea coastei Yemenului mi-a povestit, cu glasul tremurând, cum a stat ascuns în camera mașinilor timp de șase ore, fără să știe dacă va mai vedea lumina zilei. „Am crezut că e sfârșitul. Dar după ce am ajuns acasă, am stat trei săptămâni și apoi am semnat din nou. Pentru că nu am altă opțiune”, a spus el.
Guvernul filipinez a încercat să intervină, cerând armatorilor să evite zonele de conflict sau să asigure escortă militară pentru navele care tranzitează Hormuz. Însă aceste demersuri au un efect limitat, pentru că navele comerciale nu pot fi escortate individual, iar companiile de asigurări au început să crească primele pentru rutele din zonă. În plus, Filipine nu are o flotă militară capabilă să protejeze navele civile în apele internaționale. Singura măsură concretă a fost crearea unor centre de asistență psihologică pentru marinarii care se întorc acasă, dar acestea sunt insuficiente și prost finanțate.
În ciuda tuturor acestor probleme, marinarii filipinezi continuă să fie considerați printre cei mai buni din lume. Disciplina lor, cunoștințele tehnice și capacitatea de a lucra sub presiune sunt apreciate de armatorii internaționali. Mulți dintre ei au început ca simpli muncitori pe punte și au urcat treptat până la funcții de ofițeri sau chiar căpitani. Este o industrie care oferă o mobilitate socială reală, dar la un preț pe care puțini îl pot înțelege din afară.
Am încheiat discuțiile cu un marinar în vârstă de 52 de ani, care navighează de peste 30 de ani. Mi-a spus că a văzut războaie, piraterie, furtuni și epidemii, dar că nu s-a gândit niciodată să renunțe. „Marea e o amantă crudă, dar și generoasă. Mi-a dat o casă, mi-a dat educație pentru copiii mei, mi-a dat respect. Acum, când sunt bătrân, nu pot să o părăsesc. Iar tinerii care vin după mine trebuie să înțeleagă că această meserie nu e doar despre bani. E despre curaj, despre onoare, despre a-ți ține promisiunile făcute familiei”, a concluzionat el, cu un zâmbet obosit.
Este o poveste despre supraviețuire, despre sacrificiu și despre o națiune care își trimite fiii și fiicele în cele mai periculoase colțuri ale lumii, pentru ca restul lumii să poată continua să trăiască în confort. Marinarii filipinezi nu sunt doar victime ale unui sistem economic dur; sunt eroi tăcuți, care își asumă riscuri pe care majoritatea dintre noi nu le-am putea suporta. Iar în timp ce rachetele zboară peste apele Golfului, ei rămân la datorie, pentru că știu că acasă, cineva îi așteaptă cu sufletul la gură.
De ce este important:
Această situație evidențiază o criză umanitară și economică majoră, care afectează direct viața a sute de mii de familii filipineze și, indirect, economia globală. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru aprovizionarea cu energie, iar faptul că marinarii filipinezi continuă să lucreze acolo, în ciuda pericolului de moarte, arată cât de fragil este echilibrul dintre nevoia de trai și siguranța personală. Este important să înțelegem că fiecare navă care traversează acea zonă poartă cu ea povești de viață, sacrificii și speranțe, iar deciziile politice și militare din regiune au consecințe directe asupra oamenilor obișnuiți. Ignorarea acestei realități înseamnă să acceptăm tacit că viețile acestor muncitori sunt mai puțin valoroase decât fluxul de petrol. De aceea, comunitatea internațională trebuie să găsească soluții concrete pentru protejarea marinarilor civili, fie prin coridoare umanitare, fie prin presiuni diplomatice asupra părților implicate în conflict.
