Soarele abia răsare peste pădurea tropicală amazoniană, iar sunetul maimuțelor urlătoare, papagalilor și broaștelor devine un adevărat ceas deșteptător natural. În estul Columbiei, la o aruncătură de băț de Venezuela, peisajul este verde și plat până la orizont. Sau cel puțin așa pare. Pe măsură ce începem drumeția, observăm trei masive stânci care se înalță spectaculos la aproximativ 600 de metri deasupra solului junglei. Acestea sunt Cerros de Mavecure, sau Munții Mavecure – trei butte uriase de gresie, șist și cuarț, cu vârfuri rotunjite și sterpe. Îmi amintesc de celebrul Muntele Pâine de Zahăr din Rio de Janeiro, dar numele lor nu are nimic dulce. „Mavecure” se referă la arbaletele cu săgeți otrăvite folosite de grupurile indigene din zonă pentru vânătoare.
Ghidul nostru, Ignacio Rodriguez, ne explică faptul că acest loc este sacru pentru indienii Puinave și Curipaco, care urcă adesea pe aceste creste pentru a lăsa ofrande spiritelor. „Este divin”, spune Marcela Sánchez, inginer industrial din Cali, în timp ce admiră priveliștea. Urcarea pe cel mai mic dintre cele trei vârfuri, în căldura de 90 de grade Fahrenheit (aproximativ 32°C), durează câteva ore și necesită multă transpirație. Traseul este echipat cu frânghii și scări, iar pe parcurs există puncte de belvedere unde te poți opri pentru apă. Efortul este pe deplin răsplătit.
Pentru mine, Mavecure este la fel de monumental ca Machu Picchu. Este și un exemplu perfect al potențialului turistic imens al Columbiei. Pe lângă jungla amazoniană, Columbia are plaje caraibiene și trei lanțuri muntoase andine. Această biodiversitate o face un paradis pentru observatorii de păsări. Macaw, tucani și tanagri fac parte dintre cele 1.900 de specii de păsări din Columbia, mai multe decât în orice altă țară. Timp de decenii, însă, turiștii străini au stat departe, iar columbienii au rămas acasă, deoarece țara era măcinată de războiul gherilelor și violența cartelurilor de droguri. Lucrurile au început să se schimbe în 2016, când guvernul a semnat un tratat de pace cu rebelii care traficau cocaină.
În primele opt luni ale anului 2025, Columbia a primit un record de 3,1 milioane de vizitatori internaționali. „Turismul este acum principalul motor al economiei locale”, spune Delio Agapito, primarul din Remanso, un sat la poalele Mavecure. Ca urmare, mulți locuitori din apropierea Mavecure au renunțat la mineritul aurifer, care polua râurile junglei cu mercur și sedimente, pentru a lucra ca ghizi turistici, a opera restaurante și pensiuni sau a vinde obiecte de artizanat. Printre ei se numără Fabio Pérez, care obișnuia să dispară în junglă luni întregi pentru a extrage aur. Acum, el conduce o pensiune și o stupină, vânzând miere turiștilor. „Acum nu-mi mai abandonez familia ca înainte”, spune Pérez în timp ce ne face un tur al stupilor. „Familia mea este cu mine. Fiii mei sunt cu mine. Turismul ne-a îmbunătățit calitatea vieții.”
Cu toate acestea, comparativ cu punctele fierbinți columbiene precum Cartagena sau Medellín, Mavecure primește doar un firicel de vizitatori. O problemă este că nu există drumuri care să lege Mavecure de restul țării – doar râuri. Zborurile către și de la cel mai apropiat aeroport sunt sporadice. Neavând hoteluri propriu-zise, turiștii care fac efortul de a ajunge aici dorm în cabane rustice. „Turismul aici este încă la scară foarte mică”, spune Fernando Carrillo, care conduce Aroma Verde, o fundație de mediu care promovează și turismul sustenabil.
Pe măsură ce urcăm, pare că suntem singuri pe munte. Rodriguez ne avertizează să nu ne prindem de crengi sau tufișuri pentru stabilitate, deoarece am putea prinde un pumn de spini. De asemenea, spune el, atenție la șerpi. Dar este sezonul uscat, iar drumeția noastră se dovedește a fi lipsită de reptile. Aproape de vârf, întâlnim în sfârșit câțiva alți alpiniști. Ghidul lor a observat niște furnici comestibile din pădurea tropicală. Sebastian Rivera, un anestezist columbian, pune una în gură și este surprins de senzația de citrice. Ne alăturăm celorlalți turiști și ajungem curând pe vârf. Recompensa: o panoramă a junglei și a râului Inírida, străpunsă de celelalte două vârfuri ale Mavecure, chiar mai înalte decât cel pe care tocmai l-am urcat. „Este un vis devenit realitate”, spune Catalina Laverde, tehniciană de laborator columbiană, care a făcut ascensiunea cu cinci prietene. Cât despre Rivera – tipul care a mâncat furnici – este fericit că are acești munți aproape numai pentru el. „Știu că încearcă să facă zona mai turistică. Dar pentru majoritatea columbienilor este încă prea departe în pădure”, spune el. „Aici nu este un resort de cinci stele, dar ai parte de aceste minuni naturale.”
De ce este important:
Munții Mavecure reprezintă un simbol al transformării Columbiei post-conflict, demonstrând cum turismul sustenabil poate înlocui activități distructive precum mineritul aurifer și poate oferi comunităților locale o sursă de venit stabilă și prietenoasă cu mediul. Într-o lume în care călătoriile devin din ce în ce mai comercializate, Mavecure rămâne un refugiu autentic, unde vizitatorii pot experimenta natura în forma ei pură și pot înțelege importanța conservării biodiversității amazoniene. Este un reminder că unele dintre cele mai prețioase comori ale lumii sunt încă ascunse, așteptând să fie descoperite cu respect și responsabilitate.
