Este un sentiment frumos – destul de convenabil pentru o companie care pariază sute de miliarde de dolari că AI va revoluționa umanitatea. Dar cea mai ciudată parte a reclamei nu este că urmărim aceste momente fericite prin postări pe Instagram. Ci că fundalul sonor al reclamei este piesa lui David Bowie, „Five Years”. Dacă nu cunoașteți această melodie, vă îndemn să o ascultați, să citiți versurile și să vă gândiți la ce încearcă să spună. Mie mi se pare clar, dar am studiat poezia în facultate, așa că, pentru a face un experiment de control, l-am întrebat pe fratele meu – un analist blockchain care iubește Claude Code și nu citește pentru plăcere – dacă îmi poate spune despre ce este cântecul. „M-am gândit mai întâi la schimbări climatice, apoi la apocalipsa zombi, apoi la un asteroid care lovește Pământul”, mi-a spus el. Are dreptate. Este un cântec despre rasa umană intrând în panică după ce află că va muri într-un eveniment de extincție în masă în cinci ani.
Dacă nu sunteți familiarizați cu muzica lui Bowie, această piesă poate suna fericită și inspiratoare, potrivindu-se tonului optimist al reclamei. Partea din cântec folosită în reclamă a fost probabil aleasă pentru că repetă cuvântul „oameni” iar și iar, iar fără contextul cântecului, nu este clar despre ce este vorba. „Venise vestea / Mai aveam cinci ani de plâns / Tipul de la știri plângea și ne spunea / Pământul chiar murea / A plâns atât de mult încât fața i s-a udat / Atunci am știut că nu mințea”. „Mai aveam cinci ani de plâns” și „Pământul chiar murea”. Este destul de sumbru. Nu este deloc liniștitor să convingi oamenii că AI va face lumea mai bună în timp ce cânți un cântec despre sfârșitul lumii, și totuși, această alegere muzicală contradictorie pare să fi trecut neobservată de toți cei de la Meta care au aprobat-o, inclusiv de CEO-ul Mark Zuckerberg.
„Meta a crezut întotdeauna în a da oamenilor puterea de a împărtăși, de a se conecta și de a-și modela lumea în modurile pe care le doresc”, a scris el alături de videoclip. „Pe măsură ce intrăm în acest nou val cu AI, continuăm să credem că viitorul este pentru toată lumea. Ne concentrăm pe a oferi fiecărei persoane instrumentele pentru a-și atinge potențialul maxim și a ne asigura că beneficiile tehnologiei sunt distribuite tuturor.”
Pe de altă parte, liderii tech nu sunt cunoscuți pentru abilitățile lor de analiză literară. Oculus de la Meta obișnuia să dea noilor angajați copii ale romanului science-fiction „Ready Player One”, care se petrece într-o distopie în care o companie tech care produce produse de realitate virtuală devine excesiv de puternică și malefică. CEO-ul OpenAI, Sam Altman, a citat direct inspirația din filmul „Her”, care ne avertizează despre ce poate merge prost când folosim AI pentru suport emoțional. Palantir, o companie care construiește sisteme de supraveghere AI pentru guvern, poartă numele Palantir, o piatră de vedere din franciza „Stăpânul Inelelor” pe care Stăpânul Întunericului o folosește pentru a-și spiona dușmanii. Elon Musk face în prezent o criză de furie legată de „acuratețea” adaptării blockbuster a lui Christopher Nolan a „Odiseei”, o poveste cu elemente atât de realiste precum monștri marini, magie și intervenție divină.
Acești tipi fac un argument grozav pentru faptul că a fi prea aproape de tehnologie poate distorsiona perspectiva asupra artei și a mesajelor sale. În cazul lui Meta, alegerea melodiei „Five Years” pentru o reclamă despre optimismul AI este fie o eroare monumentală de judecată, fie o ironie atât de subtilă încât doar câțiva o vor prinde. Având în vedere istoria companiei de a ignora nuanțele culturale, probabil că este prima variantă. Dar dacă este a doua, atunci este un geniu al marketingului post-ironic pe care nu l-am mai văzut până acum.
Ce spune asta despre modul în care marile companii tech percep viitorul? Ele văd AI ca pe un panaceu, o soluție pentru toate problemele umanității, ignorând complet avertismentele pe care arta le oferă. Bowie a scris un cântec despre frica de moarte colectivă, despre cum oamenii reacționează când știu că totul se va sfârși. Meta folosește aceeași melodie pentru a vinde o viziune în care AI ne va salva. Este ca și cum ai pune „Bohemian Rhapsody” la o petrecere de logodnă – versurile vorbesc despre crimă și disperare, dar ritmul e antrenant.
Și nu este doar Meta. Întreaga industrie tech pare să aibă o problemă cu interpretarea greșită a operelor de artă. Elon Musk a numit „The Odyssey” o „poveste inexactă” – da, pentru că este un mit grecesc, nu un documentar. Sam Altman a spus că „Her” l-a inspirat să creeze un AI empatic, ignorând faptul că filmul este o tragedie despre singurătate și dependență emoțională. Poate că aceste companii ar trebui să angajeze câțiva critici de artă înainte de a lansa următoarea campanie de marketing.
În concluzie, reclama Meta este un exemplu perfect de disconnect între intenție și execuție. Pe de o parte, mesajul este unul pozitiv: AI nu trebuie să fie un monstru, ci un instrument care ne ajută să fim mai umani. Pe de altă parte, alegerea muzicală trădează o lipsă de conștientizare culturală care ridică întrebări serioase despre cum iau decizii liderii tech. Poate că ar fi trebuit să asculte mai atent versurile înainte de a da drumul la difuzoare.
De ce este important:
Această poveste ilustrează o problemă mai largă din industria tech: tendința de a folosi arta și cultura fără a le înțelege contextul, ceea ce poate duce la mesaje contradictorii și la o pierdere de credibilitate. În plus, subliniază cum marile companii, precum Meta, încearcă să modeleze narațiunea despre AI într-un mod optimist, ignorând avertismentele pe care chiar artiștii le-au oferit. Pentru public, este un semnal de alarmă să fie mai critic cu mesajele publicitare și să nu lase ritmul antrenant să acopere versurile sumbre.
