Blestemul care bântuie fotbalul mexican
Să fim sinceri: puține echipe au o poveste mai dramatică la Cupa Mondială decât Mexicul. Timp de șapte turnee consecutive, între 1994 și 2018, „El Tri” – scurt de la Tricolor – a fost eliminat în optimile de finală. De șapte ori la rând. O constantă care a devenit un fel de blestem național, pe care mexicanii îl numesc „Blestemul celui de-al cincilea meci” (La Maldición del Quinto Partido). De ce al cincilea? Pentru că, până la extinderea turneului din 2026, pentru a ajunge în sferturi trebuia să câștigi exact meciul din optimi – al cincilea joc al echipei în competiție.
Dar acum, în 2026, lucrurile s-ar putea schimba. Nu doar pentru că turneul s-a extins la 48 de echipe și „meciul al cincilea” ar fi de fapt în turul al doilea, ci pentru că Mexicul joacă acasă. Da, ați citit bine: Mexicul devine prima țară care găzduiește trei Cupe Mondiale (după 1970 și 1986). Și, orice s-ar spune, avantajul terenului propriu în fotbal este uriaș. Antrenorul Javier „Vasco” Aguirre le spune jucătorilor săi că „avantajul de a juca acasă este neprețuit – Anglia a fost campioană jucând acasă și nu a mai reușit niciodată”.
Un antrenor cu istorie și controverse
Javier Aguirre nu este un novice. Este a treia sa Cupă Mondială la conducerea Mexicului, după 2002 și 2010. În 2002, a fost acuzat că a subestimat Statele Unite, iar Mexicul a pierdut cu 2-0 în Coreea de Sud. În 2010, Argentina i-a învins cu 3-1, iar Aguirre a fost criticat pentru deciziile tactice, inclusiv pentru că l-a titularizat pe atacantul Adolfo „Bofo” Bautista, pe care l-a scos apoi la pauză, când scorul era deja 2-0.
Între două mandate la națională, Aguirre a avut o carieră de succes ca antrenor de club, mai ales în Spania. S-a întors la El Tri în 2024 și a câștigat deja Cupa de Aur și Liga Națiunilor CONCACAF. Experiența și cunoașterea fotbalului mexican sunt atuuri pe care Aguirre le folosește acum pentru a sparge blestemul.
Cum arată Mexicul în 2026? Analiza echipei
Filosofia de joc a Mexicului se bazează pe pase rapide și posesie, cu mijlocași tehnici precum Álvaro Fidalgo și Alexis Vega. În spatele lor, tânărul Gilberto Mora, de doar 17 ani, și Orbelín Pineda oferă soluții de rezervă. Rolurile de închizător sunt ocupate de Edson „Machín” Álvarez și Luis Romo, cu Luis Chávez și Erik Lira ca alternative.
Pe aripi, viteza este asigurată de Roberto „Piojo” Alvarado și César „Chino” Huerta. În apărare, singurii fundași centrali naturali sunt Johan Vásquez și César Montes. Dar Aguirre a început să inoveze: uneori repliază un mijlocaș în defensivă pentru a construi jocul din spate. Fundașul dreapta Jorge Sánchez este titular probabil, concurat de Israel Reyes de la Club América. Pe stânga, veteranul Jesús Gallardo îl devansează pe tânărul Mateo Chávez, de 22 de ani.
În atac, Raúl Jiménez, atacantul lui Fulham, este liderul liniei ofensive. La 35 de ani, Jiménez are o poveste emoționantă: în 2020 a suferit o fractură de craniu în urma unui ciocniri cu David Luiz de la Arsenal. De atunci, nu a mai atins aceleași cifre de goluri, dar rămâne o prezență fizică impunătoare și a demonstrat că poate juca la cel mai înalt nivel în Premier League. Cu 44 de goluri, ocupă locul trei în clasamentul all-time al marcatorilor Mexicului. Alături de el, Santi Giménez (AC Milan) și Armando „Hormiga” González oferă alte opțiuni.
În poartă, o surpriză: Raúl Rangel l-a înlocuit pe Luis Malagón, accidentat (ruptură de Ahile). Dar cea mai mare atenție se îndreaptă spre Guillermo Ochoa, 40 de ani, care participă la a șasea sa Cupă Mondială, depășind recordul lui Antonio „Cinco Copas” Carbajal (cinci turnee). Ochoa este o legendă vie, iar prezența sa în lot aduce experiență și siguranță.
Mexicul s-a bazat și pe jucători naturalizați: Álvaro Fidalgo, care a petrecut cinci ani la Club América înainte de a se întoarce în Spania la Real Betis; atacantul columbian Julián Quiñones, acum la Al-Qadsiah în Arabia Saudită; și mijlocașii născuți în SUA, Brian Gutiérrez și Obed Vargas.
Grupa A: Favoriți, dar cu capcane
Mexicul este favorita Grupei A, dar va avea parte de adversari redutabili: Cehia, Coreea de Sud și Africa de Sud. Turneul începe pe 11 iunie cu Mexic – Africa de Sud, o reeditare a meciului de deschidere din 2010, când cele două echipe au terminat 1-1. De data aceasta, istoria este de partea El Tri: în șapte meciuri disputate pe Estadio Azteca în două Cupe Mondiale (1970 și 1986), Mexicul are cinci victorii, două egaluri și zero înfrângeri. Un record solid.
Clima, altitudinea (Mexico City este la peste 2.200 de metri) și sprijinul fanilor vor fi factori importanți. Meciurile se joacă în Mexico City și Guadalajara, iar dacă Mexicul avansează, următoarele partide vor fi probabil în Los Angeles sau Houston – orașe cu comunități mexicane uriașe, unde „acasă” se simte peste tot.
Calendarul meciurilor din grupă:
Speranțe pentru fazele eliminatorii
Cu turneul extins, „meciul al cincilea” ar fi acum în optimile de finală (rundă care înlocuiește optimile tradiționale? De fapt, cu 48 de echipe, primul tur eliminatoriu este chiar optimile? Sau un tur preliminar? Schema exactă: 16 echipe avansează direct, iar celelalte 32 joacă un play-off. Dar pentru Mexic, calificarea din grupă (primele două locuri) duce direct în optimi, care este al patrulea meci? Să nu complicăm: ideea e că pentru a ajunge în sferturi, Mexicul trebuie să câștige două meciuri eliminatorii. Un obiectiv realizabil.
Lista completă a jucătorilor convocați:
Portari: Raúl Rangel (Guadalajara), Guillermo Ochoa (AEL Limassol), Carlos Acevedo (Santos Laguna)
Fundași: Israel Reyes (America), Jorge Sánchez (PAOK), César Montes (Lokomotiv Moscova), Johan Vásquez (Genoa), Jesús Gallardo (Toluca), Mateo Chávez (Alkmaar)
Mijlocași: Edson Álvarez (West Ham), Luis Romo (Guadalajara), Obed Vargas (Atlético Madrid), Brian Gutiérrez (Guadalajara), Orbelín Pineda (AEK Atena), Erik Lira (Cruz Azul), Gilberto Mora (Tijuana), César Huerta (Anderlecht), Álvaro Fidalgo (Real Betis), Luis Chávez (Dinamo Moscova)
Atacanți: Roberto Alvarado (Guadalajara), Alexis Vega (Toluca), Julián Quiñones (Al-Qadisiyah), Santiago Giménez (AC Milan), Guillermo Martínez (Pumas), Armando González (Guadalajara), Raúl Jiménez (Fulham)
Ce urmează?
Cupa Mondială din 2026 începe pe 11 iunie. Mexicul are ocazia istorică de a sparge blestemul care îl urmărește de peste 50 de ani. Cu un antrenor experimentat, un lot echilibrat și avantajul terenului propriu, El Tri visează la primele sferturi de finală după 1986. Poate că acum, în cele din urmă, al cincilea meci va fi cel al victoriei.
De ce este important:
Mexic este singura țară care găzduiește trei Cupe Mondiale, iar performanța sa acasă are implicații majore nu doar pentru fotbalul nord-american, ci și pentru imaginea întregii regiuni. O eventuală calificare în sferturi ar reprezenta un triumf al perseverenței și ar demonstra că avantajul terenului propriu poate sparge barierele psihologice. Pentru fanii români, Mexicul rămâne o echipă exotică și spectaculoasă, iar povestea lor merită urmărită cu atenție.
