Wade Hanicker, un bărbat de 39 de ani din Brooksville, Florida, știe prea bine ce înseamnă această boală. Acum aproape 15 ani, a început să lucreze în domeniul blaturilor, tăind și lustruind plăci masive de piatră pentru bucătăriile și băile clienților. Ca mulți alții, purta doar o mască simplă de protecție, convins că cel mai mare risc la locul de muncă este să fie strivit de o placă sau să se taie cu lama. „Nu ne gândeam deloc la boli pulmonare”, spune el. „Eram mai îngrijorați de accidente mecanice.”
Hanicker lucra mai ales cu „cuarț” – un material compozit fabricat din bucăți de cuarț natural amestecate cu rășini și pigmenți. Spre deosebire de granit sau marmură, acest material conține o cantitate mult mai mare de silice cristalină, iar praful fin rezultat în urma tăierii poate pătrunde adânc în plămâni, provocând cicatrizarea țesutului pulmonar. Boala se numește silicoză și este incurabilă.
În California, amploarea problemei a devenit evidentă în ultimii ani. Oficialii au înregistrat peste 550 de muncitori bolnavi, aproape toți bărbați hispanici, dintre care peste 30 au murit și mai mult de 50 au necesitat transplant pulmonar. Numărul continuă să crească, iar pe 21 mai, un consiliu de securitate a muncii din California va vota dacă să interzică tăierea blaturilor de cuarț cu conținut ridicat de silice, așa cum au cerut medicii. Aceștia susțin că severitatea bolii sugerează expunerea la substanțe toxice suplimentare, cum ar fi pigmenții sau rășinile.
În schimb, reprezentanții marilor producători de cuarț, precum compania Cambria, resping ideea că produsele lor ar fi deosebit de periculoase. Avocata Rebecca Shult a declarat într-o audiere din martie că se opune termenului de „silicoză de la piatra artificială” folosit de autoritățile californiene. „Vă rugăm să rețineți că există doar o mână de cazuri de silicoză în celelalte 49 de state”, a spus ea în fața Congresului.
David Michaels, epidemiolog la Universitatea George Washington și expert în securitatea muncii, contrazice această afirmație. El explică faptul că numărul mare de cazuri din California se datorează unei căutări active și sistematice, pe care alte state nu o fac. „Am putea avea cu ușurință 10.000 de muncitori cu silicoză în toată țara, poate chiar mai mulți”, spune Michaels, amintind că în industria blaturilor din SUA lucrează aproximativ 100.000 de persoane, iar studii din Australia au găsit boli pulmonare la peste 10% dintre muncitori.
Problema este agravată de faptul că mulți medici nu sunt familiarizați cu silicoza și nu întreabă pacienții despre ocupația lor. Astfel, muncitorii care ajung la spital sunt adesea diagnosticați greșit. Exact asta i s-a întâmplat lui Hanicker acum cinci ani, când a simțit o durere sub umăr. A luat ibuprofen și a continuat să muncească. Când durerea s-a extins în piept, soția lui a insistat să meargă la urgență, crezând că este vorba de inimă. „Nu ne-am gândit că ar putea fi de la praf”, își amintește el.
Medicii i-au făcut o radiografie, l-au diagnosticat cu pneumonie și i-au dat antibiotice, care nu au avut niciun efect. A urmat o tomografie computerizată, care a relevat noduli în plămâni, iar o biopsie a confirmat silicoza. „Am izbucnit în plâns împreună cu soția mea. Ne-am dat seama că viața noastră s-a schimbat pentru totdeauna. Nu există leac”, spune Hanicker, care acum suferă de dureri, slăbiciune și dificultăți de respirație. Medicii spun că va avea nevoie de un transplant pulmonar și a dezvoltat și o boală autoimună legată de silice.
„Cele mai grele sunt efectele asupra căsniciei mele și faptul că nu pot fi tatăl așa cum mi-aș dori pentru copiii mei”, mărturisește el. Nu mai poate face sport cu cei mici, nici să alerge lângă ei când învață să meargă pe bicicletă. Hanicker a dat în judecată producătorii și distribuitorii de plăci de cuarț.
Producătorii, precum Cambria, susțin că produsele lor sunt sigure dacă atelierele de prelucrare folosesc măsuri de protecție adecvate, cum ar fi sisteme de aspirație și pulverizare cu apă pentru a controla praful. „Securitatea la locul de muncă este extrem de importantă”, spune avocatul Khaled Taqi-Eddin, care reprezintă Cambria. „Dacă nu există practici bune de securitate, indiferent de material, apar probleme.”
Cu toate acestea, realitatea din teren arată că multe ateliere mici, în special cele care angajează imigranți, nu dispun de echipamente de protecție corespunzătoare. Muncitorii sunt adesea nevoiți să taie și să șlefuiască în condiții de praf intens, fără ventilație sau măști filtrante. Iar consecințele se văd abia după ani de zile, când boala este deja avansată.
De ce este important:
Acest articol scoate la lumină o criză de sănătate publică ignorată, care afectează mii de muncitori din industria construcțiilor și a blaturilor de bucătărie. Silicoza este o boală gravă, incurabilă, dar complet prevenibilă prin măsuri simple de protecție. În timp ce autoritățile din California încearcă să intervină, restul statelor americane rămân în urmă, iar muncitorii continuă să fie expuși fără să știe. Povestea lui Wade Hanicker este un avertisment dureros: nimeni nu ar trebui să-și riște viața pentru a face o bucătărie frumoasă. Este nevoie de reglementări mai stricte, de controale mai eficiente și de educarea medicilor pentru a recunoaște semnele acestei boli profesionale.
