Povestea lui José Morales Bernal este emblematică. În 8 aprilie 2024, cu o zi înainte de a împlini 32 de ani, a traversat frontiera în New Mexico, trecând prin deșert. În acea dimineață, se afla în raza a trei turnuri de supraveghere nou instalate, construite de compania de apărare Anduril, echipate cu camere și inteligență artificială care detectează și urmărește automat oamenii. Turnurile transmit video în timp real către centre de control și pot trimite alerte pe telefoanele agenților din zonă. Sistemul ar fi trebuit să-l detecteze și să trimită pe cineva să-l intercepteze. Dar nu s-a întâmplat nimic. Angajații gropii de gunoi locale l-au văzut prima dată dimineața, apoi la prânz, iar la ora 16 au sunat la patrulă. Agenții au ajuns după 45 de minute, dar Morales era deja mort, la doar 360 de picioare de cel mai apropiat turn. Autopsia a stabilit că a murit de expunere la mediu.
Aceasta nu este o excepție. Investigația a încrucișat date despre aproape 4.000 de locuri unde au fost găsite rămășițe umane, cu informații despre aproape 600 de turnuri identificate de Electronic Frontier Foundation. Rezultatul: peste 1.050 de decese în raza turnurilor, iar aproape două treimi dintre turnuri au avut cel puțin un deces în raza lor. Analiza topografică arată că unele turnuri au vizibilitate doar pe 10% din suprafața anunțată, dar majoritatea deceselor nu s-au produs în zonele moarte. Mai mult, peste 110 oameni au murit în raza turnurilor autonome moderne de la Anduril, cele mai avansate sisteme folosite de CBP, din 2021 încoace.
Anul în care a murit Morales, alte 18 persoane au murit în aceeași zonă, în raza celor trei turnuri. Cinci erau vizibile din același turn. Un bărbat și-a târât fratele în umbră când acesta a început să aibă probleme de respirație, dar au fost observați doar când a făcut semn unui elicopter. O femeie de 24 de ani a murit lângă un alt turn, cu vizibilitate clară, dar trupul ei a rămas neobservat săptămâni întregi. La câțiva kilometri vest, lângă alte patru turnuri, au fost găsite alte 10 cadavre, toate în locuri unde cel puțin un turn avea vedere liberă.
De ce se întâmplă asta? Interviurile cu peste 45 de persoane – foști consilieri prezidențiali, agenți de patrulă, medici legiști, șerifi, voluntari umanitari, angajați ai companiilor tech – arată două tipuri de eșec: tehnologia nu detectează, iar agenții nu răspund. Uneori, sistemul vede, dar alertele nu ajung la cine trebuie sau sunt ignorate. Alteori, camerele nu văd din cauza terenului, a obstacolelor sau a limitelor virtuale impuse de CBP pentru protejarea intimității. Dar chiar și când văd, nu se întâmplă nimic. Un agent care a sunat la 911 pentru a raporta cadavrul lui Morales a spus că „probabil e un migrant care trecea pe acolo”, fără să știe că sistemul îl urmărise mai devreme.
CBP nu face investigații oficiale după fiecare deces pentru a verifica dacă supravegherea ar fi trebuit să detecteze persoana sau de ce agenții nu au ajuns la timp. Foști oficiali din patru administrații prezidențiale au declarat că credeau că astfel de decese sunt extrem de rare sau inexistente. Nimeni nu a putut indica vreo analiză guvernamentală comparabilă. În schimb, CBP cheltuiește tot mai mult: în 2023, guvernul estima costul total al turnurilor la 6,2 miliarde de dolari pe durata lor de viață, iar în 2025 a primit fonduri pentru încă 1.497 de turnuri până în 2034, la un cost de 1 miliard de dolari.
Anduril, compania care produce turnurile moderne, a răspuns că turnurile sunt operate de CBP după livrare și că un incident în apropiere nu înseamnă neapărat că turnul a ratat o detecție. Au invocat terenul, obstacolele și limitele virtuale. Dar nu au oferit detalii despre ce anume ar fi inexact în raportarea noastră.
Această investigație arată că „zidul virtual” – construit de 25 de ani cu miliarde de dolari – nu reușește să îndeplinească funcția de bază pentru care a fost creat: să identifice și să localizeze migranții care intră ilegal. Mai grav, nu reușește să salveze vieți, deși oficialii spun că tehnologia ajută la salvarea de vieți. Decesele sunt doar vârful aisbergului – nu știm câți trec nedetectați sau câte cadavre rămân nedescoperite.
Problema nu este doar tehnică, ci și de responsabilitate. CBP nu evaluează sistematic performanța turnurilor, nu investighează decesele și nu publică date. În timp ce politicienii continuă să susțină finanțarea, oamenii mor sub ochii camerelor. Este o lecție dureroasă despre limitele tehnologiei în fața unei probleme umanitare complexe. Banii nu pot înlocui o strategie coerentă, coordonare reală și responsabilitate.
De ce este important:
Această investigație demonstrează că supravegherea tehnologică de miliarde de dolari la frontiera SUA nu doar că eșuează în misiunea declarată de a detecta migranții, dar lasă oameni să moară în zone unde camerele ar fi trebuit să-i vadă. Ea ridică întrebări fundamentale despre eficiența cheltuielilor publice, despre responsabilitatea agențiilor guvernamentale și despre etica folosirii inteligenței artificiale în contextul migrației. Într-o perioadă în care dezbaterea despre securitatea frontierei este tot mai aprinsă, aceste date arată că soluțiile pur tehnologice nu pot înlocui o abordare umană și coordonată, iar lipsa de transparență și de evaluare duce la pierderi de vieți omenești care ar putea fi evitate.
