Koizumi, cunoscut pentru vizitele sale frecvente la Yasukuni, a ajuns la altar în zorii zilei, potrivit martorilor, și a rămas acolo doar câteva minute, plecând fără să răspundă întrebărilor jurnaliștilor. Ulterior, pe contul său de Instagram, a explicat că a mers pentru a „aduce un omagiu sincer spiritelor eroice care și-au sacrificat viețile prețioase pentru națiune”. El a adăugat că, alături de jurământul de a renunța la război, și-a reafirmat hotărârea de a continua să își îndeplinească responsabilitatea de a susține calea postbelică a Japoniei ca națiune pașnică.
Altarul Yasukuni este dedicat celor 2,5 milioane de morți de război, majoritatea japonezi, dar printre aceștia se numără și 14 lideri de război condamnați pentru cele mai grave crime de război, precum și cel puțin 1.000 de alți condamnați de tribunalele Aliaților după înfrângerea Japoniei din 1945. Pentru China și Coreea de Sud, altarul rămâne un simbol al refuzului Japoniei de a-și asuma pe deplin atrocitățile comise în timpul expansiunii imperiale, iar vizitele politicienilor de rang înalt sunt privite ca o insultă la adresa victimelor.
Premierul japonez Sanae Takaichi, care a fost și ea o vizitatoare frecventă a altarului înainte de a deveni prim-ministru în octombrie, nu a participat personal la ceremonie, dar presa locală a relatat că a trimis o ofrandă, urmând practica predecesorilor săi. Această mișcare a fost la fel de dur criticată de Beijing și Seul.
Ministerul de Externe al Chinei a declarat că națiunea „condamnă ferm” atât ofranda trimisă de Takaichi, cât și vizita ministrului apărării. „Am depus proteste puternice pe lângă partea japoneză”, a transmis purtătorul de cuvânt al ministerului, adăugând că astfel de acțiuni subminează grav încrederea și cooperarea regională. Coreea de Sud, la rândul său, și-a exprimat „regretul profund” față de ceea ce a numit acțiunile „anacronice” ale liderilor japonezi care trimit ofrande sau vizitează altarul Yasukuni, cerându-le acestora să privească istoria în față și să demonstreze prin fapte „umilă reflecție și remușcare sinceră” pentru trecut.
Aceasta nu este prima dată când un ministru japonez al apărării vizitează altarul. Ultimul a fost Minoru Kihara, în 2024, iar înaintea lui au mai fost alții. Însă vizita lui Koizumi vine într-un context deja tensionat, cu dispute teritoriale în Marea Chinei de Est și de Sud, precum și cu o cursă a înarmării în regiune. De asemenea, este prima astfel de vizită de la preluarea mandatului de către Takaichi, o conservatoare naționalistă, ceea ce ridică întrebări cu privire la direcția politicii externe a Japoniei.
Istoricul vizitelor la Yasukuni arată că acestea au generat mereu reacții puternice. Ultimul premier japonez în funcție care a vizitat altarul a fost Shinzo Abe, în decembrie 2013, când administrația președintelui american de atunci, Barack Obama, și-a exprimat dezamăgirea. De atunci, premierii japonezi au evitat vizitele directe, preferând să trimită ofrande, pentru a nu tensiona și mai mult relațiile cu aliații și vecinii. Totuși, Koizumi, care este fiul fostului premier Junichiro Koizumi, a continuat să meargă regulat la altar, chiar și în calitate de ministru.
Analiștii subliniază că această vizită are și o dimensiune internă. Koizumi este văzut ca un posibil viitor candidat la funcția de premier, iar astfel de gesturi îi consolidează imaginea în rândul electoratului conservator. În același timp, Takaichi, care a promovat o agendă naționalistă, pare să meargă pe linia subțire dintre a-și mulțumi baza electorală și a nu provoca o criză diplomatică majoră. Trimiterea unei ofrande, fără a vizita personal altarul, este o soluție de compromis folosită frecvent de liderii japonezi.
Reacțiile Chinei și Coreei de Sud nu au întârziat, iar diplomații ambelor țări au convocat oficiali japonezi pentru a protesta. Beijingul a avertizat că astfel de acțiuni „dăunează grav relațiilor bilaterale” și a cerut Japoniei să „înfrunte istoria cu onestitate”. Seulul a mers mai departe, afirmând că vizita și ofrandele sunt „inacceptabile” și că Japonia trebuie să înceteze să „idealizeze” trecutul său militarist.
Pe lângă reacțiile oficiale, în China și Coreea de Sud au avut loc proteste spontane, iar presa de stat a publicat editoriale virulente. În Japonia, însă, vizita a fost primită cu relativă indiferență, deși unii comentatori au criticat-o ca fiind „insensibilă” într-un moment în care regiunea are nevoie de stabilitate. Un editorial din ziarul Asahi Shimbun a avertizat că astfel de gesturi „izolează Japonia” și „trădează spiritul pașnic” al constituției sale postbelice.
Această controversă readuce în prim-plan problema reconcilierii istorice în Asia de Est. Spre deosebire de Germania, care și-a asumat pe deplin responsabilitatea pentru Holocaust, Japonia a fost adesea acuzată că minimalizează sau chiar neagă crimele de război. Altarul Yasukuni, cu lista sa de criminali de război clasați ca „eroi”, rămâne un obstacol major în calea unei adevărate împăcări cu vecinii săi. Deși guvernul japonez susține că vizitele sunt în capacitate personală și că scopul este doar să onoreze morții, mesajul perceput de vecini este cu totul altul.
În plan strategic, această criză ar putea afecta cooperarea trilaterală dintre Japonia, China și Coreea de Sud, care încercase să se îmbunătățească în ultimii ani. De asemenea, ar putea influența discuțiile privind securitatea regională, în special în contextul în care Statele Unite încearcă să își consolideze alianțele în fața ascensiunii Chinei. Japonia, deși este un aliat cheie al Washingtonului, trebuie să echilibreze aceste relații cu nevoia de a menține un dialog funcțional cu vecinii săi.
În concluzie, vizita lui Koizumi la Yasukuni nu este doar un gest simbolic, ci un test al maturității politice a Japoniei și al capacității sale de a face față moștenirii istorice. În timp ce liderii japonezi continuă să meargă pe sârma întinsă dintre naționalism și diplomație, vecinii săi rămân vigilenți, iar orice pas greșit poate reaprinde vechi răni. Rămâne de văzut dacă această vizită va rămâne doar un episod izolat sau va marca o nouă escaladare a tensiunilor într-o regiune deja fragilă.
De ce este important:
Această vizită subliniază tensiunile istorice nerezolvate din Asia de Est și impactul lor asupra relațiilor diplomatice actuale. Ea testează limitele reconcilierii postbelice și poate influența cooperarea regională în domenii cheie precum securitatea și comerțul. De asemenea, evidențiază echilibrul delicat pe care liderii japonezi trebuie să îl mențină între a-și onora trecutul și a-și asigura un viitor pașnic și stabil în regiune.
