Totul a început pe 13 august, când Abdul Hafeez, un tânăr de 26 de ani, s-a întors la școala primară din Karisunda, un sat din districtul Bankura, în statul Bengalul de Vest. El făcea parte dintr-o acțiune a „Gândacilor” de a verifica starea școlilor guvernamentale, adesea neglijate și subfinanțate. La câteva ore după vizita sa, Hafeez a susținut că muncitori locali ai Partidului Bharatiya Janata (BJP), formațiunea lui Modi, au venit acasă la el și l-au bătut atât pe el, cât și pe tatăl său, Mohammad Mafik, în vârstă de 51 de ani. Două zile mai târziu, tatăl său a murit din cauza rănilor. Incidentul a stârnit un val de indignare la nivel național și a transformat campania „Gândacilor” într-un simbol al luptei pentru dreptate și reformă în educație.
Liderii mișcării au cerut susținătorilor să meargă în școlile publice din apropiere și să verifice patru puncte esențiale: apă potabilă și toalete funcționale, electricitate și săli de clasă utilizabile, ziduri de împrejmuire și siguranță în campus, precum și mese de prânz și prezența profesorilor. Această campanie, numită „Repară școlile”, a prins rapid avânt, mai ales în rândul tinerilor din Generația Z, care au fost deja mobilizați în protestele antiguvernamentale din New Delhi. Dar moartea tatălui lui Hafeez a ridicat miza la cote maxime, transformând o simplă acțiune de audit într-un conflict direct cu mașinăria bine unsă a BJP.
Abhijeet Dipke, fondatorul mișcării, a declarat cu revoltă: „Abdul a mers să inspecteze școala guvernamentală din Bengal unde a studiat. Mă face să-mi fiarbă sângele că oameni sunt uciși doar pentru că cer școli mai bune.” Ashutosh Ranka, co-organizator al grupului, a vizitat familia lui Hafeez și a propus ca guvernul să ofere compensații, dar fiul a cerut ca o școală să fie numită după tatăl său. În statul Rajasthan, de unde provine Ranka, mișcarea s-a confruntat cu alte obstacole. Pe 14 august, Ranka a participat la o grevă a foamei alături de elevi din districtul Alwar, cerând săli suplimentare, toalete curate și apă potabilă. Autoritățile au acceptat cererile, dar guvernul BJP din Rajasthan a impus restricții privind accesul „străinilor” în școlile publice și interzicerea fotografiilor și videoclipurilor, invocând protecția vieții private a elevilor. Această măsură a fost văzută ca o încercare de a împiedica activiștii să documenteze condițiile mizere din școli.
Samina Bano, expertă în politici educaționale care a consiliat mai multe state indiene, a declarat pentru Al Jazeera că „sistemul în sine nu mai funcționează pentru oameni”. Ea a vorbit despre profesori beți găsiți în timpul controalelor, numiri fictive în zone rurale și alte eșecuri sistemice. „Educația în școlile guvernamentale este într-o stare jalnică. Este nevoie de o schimbare disruptivă”, a spus Bano, adăugând că adevărata problemă este calitatea predării, rezultatele învățării și mâncarea. Ea a lăudat mișcarea „Gândacilor” pentru că a adus aceste cereri în dezbaterea publică, dar a avertizat că „odată ce oamenii încep să ceară, trebuie să existe o construcție instituțională reală, iar asta este o muncă cu totul diferită”.
Analistul politic Asim Ali, din New Delhi, consideră că mișcarea „Gândacilor” a folosit inteligent rețelele sociale pentru a-și mobiliza susținătorii. „Fără mulți voluntari, ca un partid tradițional, ei pot externaliza munca de bază către urmăritorii de pe rețelele sociale”, a explicat Ali. „Prin puterea rețelelor sociale, care acum ajunge în cele mai îndepărtate colțuri ale Indiei, partidul Gândacilor a redus dramatic costurile organizatorice ale unei mișcări.” Cu toate acestea, Ali a avertizat că această abordare, bazată pe voluntari fără experiență politică sau organizatorică, îi expune la violență, așa cum s-a întâmplat cu familia Hafeez.
În ciuda sângelui vărsat, mișcarea nu dă semne de slăbire. Marți, Ranka a anunțat pe X că mai multe locații din Kolkata au anulat sau au refuzat permisiunea pentru întâlniri cu studenții. „Acest lucru nu face decât să confirme că BJP se teme de gândaci”, a scris el. „Gândacii din Bengal vor continua să viziteze școlile guvernamentale și să împingă guvernul să le repare.”
Această mișcare, deși aparent neconvențională, a reușit să scoată la lumină o problemă cronică a Indiei: sistemul de educație publică este într-o stare deplorabilă, iar guvernul pare mai preocupat de imaginea sa decât de soarta copiilor săraci. Moartea unui tată, ucis pentru că fiul său a cerut școli mai bune, este un simbol tragic al luptei dintre o societate civilă emergentă și un aparat de stat autoritar. În timp ce „Gândacii” își continuă campania, întrebarea rămâne: va reuși această mișcare să aducă schimbări reale sau va fi zdrobită de forța represivă a statului?
De ce este important:
Această mișcare reprezintă un test crucial pentru democrația indiană. Ea arată că cetățenii obișnuiți, în special tinerii, sunt dispuși să riște totul pentru a cere dreptate și reforme fundamentale. Dacă „Gândacii” vor reuși să forțeze guvernul să îmbunătățească școlile publice, ar putea deveni un model de activism pentru alte țări cu probleme similare. În același timp, violența împotriva activiștilor subliniază pericolele la care se expun cei care contestă status quo-ul. Este o lecție despre puterea presiunii publice și despre fragilitatea drepturilor într-un regim tot mai autoritar.
