Totul a început cu o glumă. O glumă amară, transformată în simbol al rezistenței. În mai, judecătorul-șef al Indiei, Surya Kant, a făcut o declarație controversată, numind tinerii șomeri „gândaci”. Deși ulterior a spus că a fost citat greșit, cuvântul a rămas în aer. Atunci, un grup de tineri activiști a creat „Cockroach Janta Party” (Partidul Poporului Gândac), o mișcare satirică menită să ironizeze autoritățile. Dar satira s-a transformat rapid în ceva mult mai serios.
Protestele au izbucnit cu adevărat după ce au fost dezvăluite scurgeri masive de informații în examenele naționale pentru admiterea la universități și pentru posturi guvernamentale. Milioane de tineri indieni dau aceste examene în fiecare an, iar scurgerile au creat un avantaj pentru cei bogați, care puteau plăti pentru a trece. În mai, o scurgere la examenul de admitere la medicină a forțat retestarea a aproximativ 2 milioane de studenți. Cel puțin o duzină de tineri au recurs la sinucidere, lăsând în urmă scrisori în care spuneau că nu pot suporta ideea de a da din nou examenul. Aceste tragedii au fost scânteia care a aprins praful de pușcă.
Guvernul a ignorat inițial protestele, apoi a încercat să le demonizeze. Ministrul educației, Pradhan, a numit liderii protestelor „echipa B a teroriștilor”, iar posturile de televiziune loiale lui Modi au sugerat că protestatarii sunt plătiți de Pakistan, inamicul tradițional al Indiei. Dar tactica nu a funcționat. Spre deosebire de alte proteste din istoria recentă a Indiei, acestea au depășit liniile tradiționale de castă, clasă, religie și limbă. Sociologul Raheel Dhattiwala explică: „Educația este un fel de egalizator, aducând pe toți împreună.” Analistul politic Sushant Singh, de la Universitatea Yale, adaugă: „Pentru că mulțimea traversează casta, clasa, religia, limba, guvernul s-a chinuit să-și folosească manualul obișnuit. A devenit foarte dificil pentru stat să-i demonizeze. Aceasta este unicitatea acestui protest în acest moment.”
Mulți dintre protestatari proveneau chiar din inima partidului naționalist hindus aflat la guvernare, o centură de teritoriu din centrul până în nordul Indiei. Frații Rishabh, 23 de ani, și Mohit, 22 de ani, au călătorit 80 de kilometri cu ricșa, trenul și metroul pentru a ajunge la locul central de protest din New Delhi. Ca mulți indieni, ei nu au nume de familie. „Lucrările [de examen] sunt scurse, bogații plătesc pentru ca copiii lor să treacă, iar noi, săracii, suntem lăsați în urmă”, a spus Rishabh pentru NPR vineri. „Unde ar trebui să mergem?”
Protestele au crescut dramatic în intensitate după ce poliția a îndepărtat cu forța un educator respectat, Sonam Wangchuk, care era în greva foamei în solidaritate cu studenții. Wangchuk a fost reținut efectiv într-un spital guvernamental. Vestea detenției sale a stârnit un val de indignare națională. Vineri, Wangchuk a anunțat că a rupt postul de 26 de zile după ce a primit asigurări că guvernul va trage la răspundere autoritățile pentru sistemul defectuos de examinare.
Dar momentul decisiv a venit sâmbătă, când ministrul Pradhan a demisionat. Într-o scrisoare de două pagini postată pe X, el a spus că demisionează pentru că nu dorește ca furia studenților să fie exploatată de „forțe antinaționale”. Nu a clarificat ce înseamnă aceasta, dar părea să fie o încercare de a face față acuzațiilor că protestatarii sunt conduși de inamicii Indiei. Nu a cerut scuze pentru scurgerile de hârtii.
La locul principal de protest din New Delhi, străzile au răsunat de uralele studenților. Abhijeet Dipke, în vârstă de 30 de ani, al cărui grup satiric „Cockroach Janta Party” a condus protestele, a căzut în genunchi când a auzit vestea. Apoi a ridicat pumnul și a anunțat: „Am reușit!” Într-o declarație, Dipke a spus că studenții au și alte cereri: compensații pentru familiile studenților care s-au sinucis după ce întrebările examenului de admitere la medicină au fost scurse în mai, și acțiuni împotriva personalului de securitate care a atacat protestatarii în timp ce marșau spre Parlament la începutul săptămânii.
Demisia lui Pradhan sugerează că guvernul a fost forțat să-și schimbe tactica după ce protestele au crescut dramatic. Dar întrebarea rămâne: poate Modi să calmeze tinerii? Premierul, cunoscut pentru retorica sa naționalistă și pentru controlul strict asupra opoziției, se confruntă acum cu o generație care nu mai acceptă promisiunile goale. Tinerii indieni, care reprezintă aproximativ 367 de milioane de persoane cu vârste între 15 și 29 de ani, sunt nemulțumiți nu doar de sistemul de examene, ci și de lipsa locurilor de muncă, de corupție și de inegalitatea socială.
Mișcarea „gândacilor” a primit sprijin din partea unor personalități proeminente, inclusiv a scriitoarei Arundhati Roy, care a scris recent: „Tocmai când speranța părea pierdută, au venit. Tineri gândaci călărind ploaia. Progenitura unei uniuni nelegiuite între un judecător și o glumă.”
Analiștii spun că aceste proteste sunt un semnal de alarmă pentru guvernul Modi. Dacă nu va aborda problemele fundamentale ale tineretului, nemulțumirea va continua să crească. Demisia unui ministru este o victorie, dar nu rezolvă problema de bază: un sistem educațional și de angajare care favorizează pe cei bogați și puternici. Tinerii indieni au arătat că pot organiza proteste masive, trans-caste și trans-clasă, și că pot obține rezultate. Rămâne de văzut dacă Modi va învăța lecția sau va continua să ignore vocea unei generații care nu mai tolerează nedreptatea.
De ce este important:
Această mișcare demonstrează puterea tinerilor de a influența politica într-una dintre cele mai mari democrații din lume. Demisia ministrului educației este o victorie rară pentru protestatari într-un regim care a suprimat adesea disidența. Ea arată că, atunci când nemulțumirile traversează barierele tradiționale de castă, clasă și religie, guvernul nu mai poate folosi vechile tactici de divizare. Pentru România și alte țări, acest caz oferă o lecție despre cum tinerii pot folosi satira și organizarea online pentru a provoca schimbări reale. De asemenea, subliniază importanța unui sistem educațional echitabil și a transparenței în examene, probleme care rezonează și în contextul românesc.
