Mosqitter, un startup cu doar 30 de angajați, pornește de la o premisă simplă, dar perturbatoare: nu e suficient să omori țânțarii, trebuie să le înțelegi mișcările. Compania a început prin a construi dispozitive complet lipsite de substanțe chimice, capcane care atrag și rețin țânțarii femele imitând cu o precizie uimitoare căldura, mirosul și ritmul respirației umane. Anastasiia Romanova, co-fondatoare și CEO al Mosqitter, a explicat pentru TechCrunch că misiunea inițică a fost una ecologică: aducerea pe piață a unor alternative sustenabile într-un domeniu încă dominat de insecticide agresive.
Rezultatele vorbesc de la sine. De la puțin peste 250 de unități în 2022, Mosqitter a explodat la peste 5.000 de dispozitive operaționale pe cinci continente. Dar adevărata revoluție începe acum: startupul vrea să transforme fiecare capcană într-un nod dintr-o rețea de monitorizare alimentată de inteligență artificială, capabilă să identifice speciile de țânțari, să urmărească modificările numerice ale populațiilor și să ofere alerte timpurii despre riscurile emergente de boli.
Cercetarea și dezvoltarea a început în Ucraina, în 2019, iar operațiunile comerciale au fost lansate oficial în 2021. Punctul de pornire al companiei a fost o observație biologică simplă: țânțarii femele – singurele care înțeapă – au nevoie de sânge înainte de a depune ouă. Ciclul de reproducere se repetă la fiecare trei săptămâni, cu ponte de 100 până la 200 de ouă.
"Am identificat o oportunitate: dacă reușim să prindem femela exact în momentul în care vrea să depună ouă, putem reduce populația de țânțari și preveni explozia ei", a declarat Romanova. "De aceea am combinat elemente precum căldura, similară temperaturii pielii umane, un miros ce imită cel al pielii și lumina. În modelul Grand, vârful nostru de gamă, folosim și CO2 pentru a reproduce respirația umană."
Mosqitter urcă miercuri pe scena prestigioasei competiții Startup Battlefield din cadrul TechCrunch Disrupt, în inima San Francisco-ului, cu o armă neconvențională: viziunea computerizată. Sistemul lor de inteligență artificială analizează trăsături biologice pentru a distinge între specii, a detaliat Romanova. Practic, fiecare imagine capturată trece printr-o rețea neurală, este verificată cu seturi de date independente, iar rezultatele sunt validate de entomologi. La final, se atribuie un scor de încredere bazat pe convergența celor trei evaluări.
"Gândiți-vă la trei judecători care analizează un caz și dau o sentință", a spus CEO-ul Mosqitter. Metafora e plastică, dar exactă.
Pe lângă identificarea vizuală, sistemul incorporează și date de mediu – vânt, umiditate, temperatură – cu scopul declarat de a construi un model predictiv. Pe măsură ce baza de date crește, compania promite prognoze tot mai fine privind evoluția populațiilor și a riscurilor sanitare asociate.
Portofoliul actual al Mosqitter gravitează în jurul a două produse principale. Mosqitter Grand, flagshipul companiei, este conceput pentru spații publice și zone extinse, în timp ce Mosqitter Mini vizează locuințele și poate funcționa și ca dispozitiv portabil de monitorizare. Marea noutate urmează să sosească luna viitoare: Febris Monitoring System, un strat de date care se adaugă peste infrastructura existentă, gândit special pentru monitorizarea populațiilor și evaluarea potențialului de răspândire a bolilor transmise prin înțepături.
Romanova insistă, însă, pe o delimitare importantă: "E foarte important de înțeles că Febris nu pune diagnostice medicale. Nu putem spune cu certitudine că un anumit țânțar poartă virusul dengue. Putem confirma prezența unei specii, iar asta indică un risc potențial crescut asociat bolilor pe care specia respectivă le poate transmite."
Pe partea de business, Olga Diachuk, COO și co-fondatoare, a subliniat că Mosqitter caută parteneri B2B la nivel global, în special distribuitori cu rețele de vânzări consolidate și relații deja cimentate cu guverne și retaileri. Spre deosebire de produsele hardware, Febris se adresează unei clientele instituționale: guverne, agenții de sănătate publică, autorități de control vectorial, aeroporturi, municipalități și tot felul de structuri care au nevoie de date fiabile pentru a anticipa epidemiile.
Dincolo de tehnologie și cifre, povestea Mosqitter e una despre reinventare. Au pornit cu o capcană mecanică elegantă, au construit o flotă globală, iar acum aspiră la statutul de infrastructură critică de sănătate publică. Tranziția de la produs fizic la platformă de inteligență epidemiologică e una dintre cele mai interesante mutări pe care le vedem în acest an în peisajul startupurilor de med-tech.
Rămâne, evident, marea întrebare: vor avea încredere guvernele și agențiile de sănătate publică să-și bazeze deciziile pe datele furnizate de o companie privată cu capital de risc? Răspunsul îl vom afla în următoarele luni, pe măsură ce Febris intră în operare și primele studii de caz ies la lumină.
De ce este important:
Acest articol contează pentru că ilustrează o tendință majoră: trecerea de la soluții punctuale (capcane care ucid țânțari) la infrastructuri inteligente de predicție a bolilor. Creșterea explozivă a cazurilor de dengue – de la 6,5 milioane la 14,6 milioane într-un singur an – demonstrează că metodele clasice de combatere a insectelor nu mai fac față. Combinarea inteligenței artificiale cu datele de mediu și biologia vectorială poate deveni un instrument-cheie pentru autoritățile sanitare, dar ridică și întrebări serioase legate de confidențialitate, reglementare și încredere în datele furnizate de entități private. Mosqitter e un exemplu concret al modului în care startupurile de nișă devin actori relevanți pe piața globală de sănătate publică.
