Unul dintre cei care au vorbit deschis despre experiența sa este Ahmed, un muncitor în construcții din Lahore, care a trăit în Dubai timp de șapte ani. „Totul s-a întâmplat brusc. Într-o zi, șeful meu m-a chemat și mi-a spus că nu mai am ce căuta acolo, pentru că sunt șiiit. Mi-a zis că ‘situația s-a schimbat’ și că nu mai pot lucra pentru companie”, povestește Ahmed, a cărui identitate a fost protejată din motive de siguranță. El nu este singurul. Alți muncitori, intervievați de jurnaliști, au relatat povești similare: au fost concediați fără preaviz, li s-au reținut salariile sau au fost forțați să părăsească țara în termen de câteva zile.
Contextul geopolitic este crucial pentru a înțelege această situație. În ianuarie 2020, asasinarea generalului iranian Qasem Soleimani de către Statele Unite a dus la o escaladare a tensiunilor în întregul Golf. Emiratele Arabe Unite, un aliat cheie al Washingtonului, au adoptat o poziție fermă împotriva Iranului, iar comunitățile șiiite – care sunt majoritare în Iran – au devenit ținte ușoare ale suspiciunilor. Deși pakistanezii șiiți nu au nicio legătură directă cu Teheranul, simpla lor apartenență religioasă a fost suficientă pentru a fi considerați o „amenințare” potențială.
„Este o formă de rasism religios”, explică dr. Fatima Khan, expert în studii islamice la Universitatea din Karachi. „În EAU, unde există o populație mare de expați, loialitatea este adesea măsurată în funcție de religie. Șiiții sunt văzuți ca o extensie a Iranului, chiar dacă mulți dintre ei sunt pakistanezi, indieni sau afgani. Această stigmatizare nu este nouă, dar criza din 2020 a amplificat-o.”
Impactul uman este devastator. Mulți dintre cei concediați au familii întregi care depind de veniturile lor. Un alt muncitor, Ali, care a lucrat ca șofer într-o companie de logistică din Abu Dhabi, spune că a fost nevoit să-și vândă mașina și să se împrumute de la prieteni pentru a-și cumpăra biletul de avion înapoi în Pakistan. „Am trimis bani acasă timp de cinci ani. Acum, nu am nimic. Soția mea plânge în fiecare seară, iar copiii mei nu mai merg la școală pentru că nu putem plăti taxele”, mărturisește el.
Organizațiile pentru drepturile omului au condamnat aceste practici. Human Rights Watch a cerut EAU să investigheze cazurile și să se asigure că nu există discriminare pe criterii religioase. „Concedierea cuiva doar pentru că este șiiit este o încălcare clară a drepturilor fundamentale”, a declarat un purtător de cuvânt al organizației. Cu toate acestea, autoritățile din EAU au negat orice implicare, susținând că deciziile de angajare sunt luate de companii private și că nu există o politică oficială de deportare a șiiților.
Cu toate acestea, dovezile sugerează contrariul. Potrivit unor surse diplomatice, ambasada Pakistanului la Abu Dhabi a primit peste 200 de plângeri de la cetățeni pakistanezi care au fost concediați sau deportați în primele luni ale anului 2020. „Am încercat să intervenim, dar autoritățile locale nu au fost cooperative”, a spus un oficial pakistanez sub anonimat. „Este o situație delicată, pentru că nu vrem să stricăm relațiile bilaterale cu EAU, dar nici nu putem ignora suferința oamenilor noștri.”
Pentru cei care au rămas în EAU, frica este omniprezentă. Mulți evită să meargă la moschei sau să participe la ceremonii religioase, de teamă să nu fie identificați ca șiiți. „Am încetat să mai port inelul cu piatra de agat, care este un simbol al șiiților”, spune Hassan, un inginer pakistanez care locuiește în Dubai de un deceniu. „Nu știi niciodată cine te urmărește. Un coleg de muncă m-a întrebat odată dacă sunt șiiit, iar eu am negat, deși inima îmi bătea cu putere.”
Această criză evidențiază o problemă mai amplă: vulnerabilitatea lucrătorilor migranți din Golf. În EAU, unde peste 80% din populație este formată din expați, drepturile muncitorilor sunt adesea fragile. Sistemul de sponsorizare (kafala) leagă statutul legal al unui muncitor de angajatorul său, ceea ce înseamnă că o simplă concediere poate duce la deportare imediată. În acest context, discriminarea religioasă devine o armă și mai puternică.
„Este o lecție amară pentru toți pakistanezii care merg în Golf în căutarea unui trai mai bun”, concluzionează dr. Khan. „Realitatea este că, indiferent cât de mult muncești, credința ta poate deveni o povară. Iar când politica internațională se încinge, cei mai slabi plătesc prețul.”
În timp ce unii dintre cei deportați încearcă să-și reconstruiască viețile în Pakistan, alții caută justiție. Câteva cazuri au fost înaintate instanțelor din EAU, dar fără rezultate concrete. Până când comunitatea internațională va pune presiune pe autoritățile din Golf, povești ca ale lui Ahmed și Ali vor rămâne doar ecouri ale unei discriminări tăcute, dar devastatoare.
