Mohammadi „urmează să își monitorizeze complicațiile medicale împreună cu echipa sa medicală prin vizite la spital și fizioterapie zilnică ambulatorie în următoarele săptămâni”, se arată în comunicatul fundației, care adaugă că medicii consideră „vital ca ea să rămână sub supraveghere medicală atentă”.
Activistă a fost încarcerată în decembrie, după ce a fost arestată în timpul unei vizite în orașul Mashhad, din estul Iranului. În februarie, a fost condamnată la mai mult de șapte ani de închisoare. Avocatul său a declarat că șase ani din această pedeapsă sunt pentru „conspirație la comiterea de infracțiuni”. Familia sa a afirmat în februarie că starea de sănătate a activistei s-a deteriorat brusc din cauza unei bătăi pe care ar fi suferit-o în timpul arestării din decembrie. Ei au spus că mai mulți bărbați au lovit-o cu picioarele peste tot corpul. La sfârșitul lunii martie, pe măsură ce își începea pedeapsa, a suferit un infarct.
Fiica sa și co-președinta Fundației Narges, Kiana Rahmani, a declarat luni că întoarcerea lui Mohammadi la închisoare ar fi „o condamnare la moarte”. „Trebuie să ne asigurăm că rămâne liberă, că toate acuzațiile nefondate împotriva ei sunt retrase definitiv și că persecuția încetează. Activismul pentru drepturile omului nu este o crimă, iar niciun apărător al drepturilor nu ar trebui să fie închis pentru asta”, a spus Rahmani.
Mohammadi a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 2023 „pentru lupta sa împotriva asupririi femeilor în Iran și pentru promovarea drepturilor omului și a libertății pentru toți”, a declarat Comitetul Norvegian pentru Nobel. Inginer de profesie, Mohammadi a fost arestată de 13 ori și condamnată în cinci ocazii separate, acumulând pedepse care depășesc 30 de ani de închisoare.
Contextul represiunii din Iran
Cazul lui Narges Mohammadi este emblematic pentru situația gravă a drepturilor omului în Iran. Regimul de la Teheran a intensificat în ultimii ani represiunea împotriva activiștilor, jurnaliștilor și a celor care critică autoritățile. Femeile iraniene, în special, au fost vizate de o campanie dură de suprimare a protestelor și a cererilor de libertate. În 2022, mișcarea „Femeie, Viață, Libertate” a zguduit Iranul după moartea lui Mahsa Amini, o tânără de 22 de ani care a murit în custodia poliției pentru că purta hijabul „necorespunzător”. De atunci, sute de persoane au fost ucise, iar mii au fost arestate.
Mohammadi a fost o voce constantă în sprijinul acestor proteste, chiar și din spatele gratiilor. Ea a continuat să scrie articole și să transmită mesaje prin intermediul familiei și al avocaților. Starea ei de sănătate precară a atras atenția internațională, iar organizații precum Amnesty International și Human Rights Watch au cerut eliberarea sa imediată și necondiționată.
Reacții internaționale
Vestea externării și revenirii acasă a fost primită cu ușurare de către susținătorii săi din întreaga lume. Cu toate acestea, există îngrijorări că autoritățile iraniene ar putea încerca să o reîncarceze odată ce starea sa de sănătate se va îmbunătăți. Fiica sa, Kiana Rahmani, a subliniat că „orice încercare de a o trimite înapoi la închisoare ar echivala cu o condamnare la moarte, având în vedere problemele sale cardiace și starea generală fragilă”.
Premiul Nobel pentru Pace acordat lui Mohammadi a fost văzut ca o recunoaștere a curajului său și a luptei continue a femeilor iraniene. În discursul de acceptare, citit de fiica sa la ceremonia din Oslo, Mohammadi a declarat: „Nu voi tăcea, chiar dacă mă costă viața”. Aceste cuvinte răsună acum mai puternic ca oricând.
Analiză: Ce urmează pentru Narges Mohammadi?
Deși revenirea acasă este un pas pozitiv, situația rămâne extrem de fragilă. Mohammadi se află sub supraveghere medicală atentă, dar nu este clar dacă autoritățile iraniene vor respecta recomandările medicilor sau vor considera că este suficient de sănătoasă pentru a fi returnată în închisoare. Istoricul arestărilor și condamnărilor sale arată că regimul nu ezită să folosească sistemul judiciar pentru a elimina vocile critice.
Mai mult, contextul politic intern din Iran este tensionat. Alegerile parlamentare din martie 2024 au fost marcate de o participare scăzută și de acuzații de fraudă. Gardienii Revoluției și-au consolidat controlul asupra instituțiilor statului, iar represiunea împotriva dizidenților s-a intensificat. În acest climat, eliberarea lui Mohammadi ar putea fi doar temporară, o mișcare tactică pentru a calma presiunea internațională înainte de a o reîncarcera.
Pe de altă parte, comunitatea internațională are un rol crucial de jucat. Statele Unite, Uniunea Europeană și organizațiile pentru drepturile omului trebuie să mențină presiunea asupra Iranului pentru a respecta angajamentele internaționale privind drepturile omului. Sancțiunile și izolarea diplomatică pot fi instrumente eficiente, dar ele trebuie aplicate cu grijă pentru a nu afecta populația civilă.
De ce este important:
Cazul lui Narges Mohammadi nu este doar o poveste individuală de curaj și suferință, ci un simbol al luptei pentru libertate și demnitate umană în Iran. Fiecare zi în care rămâne liberă este o victorie pentru toți cei care cred în drepturile omului. În același timp, situația ei scoate la lumină brutalitatea unui regim care închide activiști, torturează deținuți și suprimă orice formă de disidență. Monitorizarea atentă a stării sale de sănătate și a evoluției juridice este esențială pentru a preveni o tragedie. Lumea trebuie să rămână vigilentă și să nu permită ca vocea ei să fie înăbușită definitiv.
