Contextul economic al Kenyei este unul fragil. Inflația galopează, iar puterea de cumpărare a cetățenilor s-a erodat semnificativ în ultimele luni. Majorarea prețurilor la carburanți, anunțată de Autoritatea de Reglementare a Energiei și Petrolului (EPRA), a fost justificată de guvern prin necesitatea de a elimina subvențiile și de a alinia prețurile la cele ale pieței internaționale. Însă pentru milioane de kenyeni, această măsură înseamnă o lovitură directă asupra bugetului zilnic. Transportul public, alimentele de bază și alte bunuri esențiale devin tot mai scumpe, iar sărăcia se adâncește.
Protestele au început pașnic, dar au escaladat rapid. În capitala Nairobi, dar și în orașe precum Kisumu, Mombasa sau Nakuru, sute de oameni au ieșit în stradă, blocând arterele principale cu pietre și anvelope arse. Poliția a intervenit cu gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc, însă în unele cazuri s-a recurs la muniție reală. Potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, cel puțin cinci persoane au fost ucise și zeci rănite. Printre victime se numără și un tânăr de 19 ani, împușcat în cap în timp ce participa la un miting pașnic.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Ambasada Statelor Unite la Nairobi a emis un comunicat prin care își exprimă îngrijorarea față de violență și face apel la dialog. Organizația Națiunilor Unite a cerut autorităților kenyene să respecte dreptul la protest pașnic și să investigheze utilizarea excesivă a forței. În același timp, opoziția politică din Kenya, condusă de Raila Odinga, a denunțat măsurile guvernamentale și a cerut demisia președintelui William Ruto.
Președintele Ruto, aflat la putere de puțin peste un an, se confruntă cu cea mai mare criză de încredere de la preluarea mandatului. Promisiunile sale electorale de a reduce costul vieții și de a stimula economia par acum departe de realitate. În discursul său televizat de marți seara, Ruto a condamnat violențele, dar a reiterat că nu va face concesii în privința reformelor economice. „Nu putem continua să trăim pe datorie. Trebuie să facem sacrificii pentru a stabiliza economia”, a declarat el.
Criticii susțin însă că guvernul nu face suficiente eforturi pentru a proteja populația vulnerabilă. Subvențiile la carburanți au fost eliminate brusc, fără măsuri compensatorii. În plus, corupția endemică și ineficiența administrativă fac ca orice reformă să fie resimțită disproporționat de cei săraci. Economiștii avertizează că, fără o rețea de siguranță socială, astfel de măsuri pot duce la instabilitate socială și politică.
Protestele din Kenya nu sunt un fenomen izolat. În întreaga Africă, scumpirea carburanților și a alimentelor a generat valuri de nemulțumire. De la Nigeria la Sudan, de la Ghana la Etiopia, cetățenii ies în stradă pentru a cere măsuri urgente. Criza economică globală, agravată de războiul din Ucraina și de fluctuațiile prețurilor petrolului, lovește cel mai dur țările în curs de dezvoltare. Liderii africani sunt prinși între presiunile FMI de a reduce deficitul și nevoia de a menține pacea socială.
În cazul Kenyei, situația este cu atât mai tensionată cu cât țara se pregătește de alegeri locale anul viitor. Opoziția vede în aceste proteste o oportunitate de a mobiliza electoratul, în timp ce guvernul încearcă să evite o criză majoră. Analiștii politici consideră că violența actuală ar putea fi doar începutul unui val mai amplu de proteste, dacă guvernul nu va găsi o soluție de compromis.
Pe termen lung, Kenya are nevoie de o strategie energetică sustenabilă. Dependența de importurile de petrol o face vulnerabilă la șocurile externe. Investițiile în energii regenerabile, precum solară și eoliană, ar putea reduce această dependență, dar necesită capital și voință politică. Până atunci, cetățenii plătesc prețul unei tranziții economice dureroase.
De ce este important:
Acest articol evidențiază modul în care măsurile economice nepopulare, chiar și atunci când sunt justificate macroeconomic, pot declanșa violență și instabilitate socială atunci când nu sunt însoțite de protecție socială adecvată. Protestele din Kenya sunt un semnal de alarmă pentru guvernele din întreaga lume, în special pentru cele din țările în curs de dezvoltare, că reformele trebuie să fie echitabile și să țină cont de impactul asupra celor mai vulnerabili. În plus, subliniază importanța dialogului și a respectării drepturilor omului în gestionarea crizelor.
