Narges Mohammadi, în vârstă de 53 de ani, este o activistă de seamă pentru drepturile femeilor și o figură emblematică a rezistenței pașnice în Iran. Ea a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace în 2023, în timp ce se afla deja în spatele gratiilor, o onoare care a atras atenția lumii asupra luptei sale neobosite. De-a lungul carierei, a fost închisă în repetate rânduri, iar actuala detenție a început în decembrie, când a fost arestată în orașul Mashhad, din nord-estul Iranului. De atunci, sănătatea ei s-a deteriorat dramatic, în parte din cauza bătăilor severe suferite în timpul arestării. În martie, a suferit un infarct, iar de dinainte de încarcerare avea un cheag de sânge la plămân, care necesită anticoagulante și monitorizare atentă.
Pe 1 mai, Mohammadi a leșinat de două ori și a fost transportată de urgență la un spital local din Zanjan, unde a fost internată în secția de cardiologie. Fratele ei, Hamidreza Mohammadi, stabilit la Oslo, Norvegia, a dezvăluit că tensiunea arterială a activistei oscila între valori extrem de scăzute și extrem de ridicate, că primea oxigen pentru a putea respira și că nu putea vorbi. „Este o luptă pentru viața ei”, a spus el, acuzând serviciile de informații iraniene că au blocat inițial transferul la Teheran, deși medicii legiști recomandaseră acest lucru.
Avocatul lui Mohammadi în Iran, Mostafa Nili, a confirmat pe rețelele sociale că ordinul de transfer a fost emis în urma deciziei Organizației de Medicină Legală – examinatori medicali numiți de stat – care a stabilit că, din cauza multiplelor boli, ea are nevoie să continue tratamentul în afara închisorii, sub supravegherea propriei echipe medicale. Comitetul Nobel a cerut anterior autorităților iraniene să o transfere de urgență la echipa sa dedicată din Teheran, avertizând că „fără un astfel de tratament, viața ei rămâne în pericol”.
Contextul este sumbru. Iranul se confruntă cu o criză profundă a drepturilor omului, iar cazul lui Mohammadi este doar vârful aisbergului. Ea a devenit un simbol al rezistenței pașnice, iar Premiul Nobel i-a amplificat vocea, dar și riscurile. Regimul de la Teheran o consideră o amenințare, iar pedeapsa ei – 18 ani de închisoare pentru „propagandă împotriva statului” și „colaborare cu grupuri ostile” – este văzută de critici ca o încercare de a o reduce la tăcere. Transferul la spital, deși un pas pozitiv, nu este o garanție a siguranței. Mulți activiști și organizații internaționale se tem că, odată ce starea ei se va stabiliza, va fi returnată în închisoare, unde condițiile sunt inumane.
Fundația Narges Mohammadi a subliniat că suspendarea pedepsei pe cauțiune este doar o soluție temporară și că adevărata nevoie este eliberarea necondiționată. „Nu putem accepta ca o laureată a Premiului Nobel să fie tratată ca o criminală”, se arată în comunicat. „Lumea trebuie să vorbească cu o singură voce: eliberați-o pe Narges acum!”
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Statele Unite, Uniunea Europeană și numeroase organizații neguvernamentale au cerut Iranului să o elibereze imediat și să îi asigure acces la îngrijiri medicale adecvate. Ambasadorul Norvegiei la ONU a declarat că „sănătatea și viața lui Narges Mohammadi sunt în pericol din cauza unui regim care nu tolerează disidența”.
În timp ce Mohammadi se află acum într-un spital din Teheran, sub supravegherea medicilor, întrebarea rămâne: cât va dura această „suspendare”? Și, mai important, va supraviețui ea acestei încercări? Povestea ei este una de curaj și sacrificiu, dar și un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională. Iranul continuă să încalce drepturile fundamentale ale omului, iar cazul lui Mohammadi este un test al voinței globale de a acționa.
De ce este important:
Cazul Narges Mohammadi nu este doar o tragedie personală, ci un simbol al luptei pentru libertate și demnitate umană într-un regim represiv. Transferul ei la spital, deși oferă o rază de speranță, subliniază fragilitatea vieții sub dictatură. Este important pentru că ne amintește că Premiul Nobel nu este o pavăză împotriva abuzurilor, iar comunitatea internațională trebuie să transforme cuvintele în acțiuni concrete. Fiecare zi în care Mohammadi rămâne în captivitate este o zi în care drepturile omului sunt călcate în picioare. Solidaritatea globală poate face diferența între viață și moarte pentru ea și pentru nenumărați alți deținuți politici din Iran.
