Povestea lui Cori Roberts, o femeie din St. Cloud, Minnesota, ilustrează perfect această problemă. La 41 de ani, după un divorț, Roberts s-a întors la muncă, câștigând 41.000 de dolari pe an ca specialistă în resurse umane. Locuia într-un subsol închiriat când a fost diagnosticată cu cancer de col uterin în stadiu incipient. Deși avea asigurare, facturile medicale s-au acumulat la peste 8.000 de dolari. „Aveam mașina și un coș cu haine”, își amintește ea. „Facturile medicale nu erau ceva ce mi-aș fi putut permite.”
Roberts a cerut ajutor financiar de la CentraCare, sistemul de sănătate non-profit care a tratat-o. Ca organizație caritabilă, CentraCare primește milioane de dolari în scutiri fiscale federale, de stat și locale. În schimb, este obligată să ofere îngrijire caritabilă pacienților care nu își pot plăti facturile. Cu toate acestea, spitalul i-a spus că venitul ei este prea mare pentru a se califica. Așa că Roberts a făcut economii la alimente și cadouri de Crăciun pentru copiii ei și a plătit peste 6.000 de dolari în doi ani. Apoi, anul trecut, CentraCare a dat-o în judecată pentru restul datoriei.
Investigația a analizat date financiare a cinci ani de la toate spitalele din Minnesota, programele de îngrijire caritabilă și zeci de interviuri. Rezultatul? Spitalele din Minnesota cheltuiesc în medie doar o treime din ceea ce cheltuiesc spitalele la nivel național pentru îngrijire caritabilă. La nivel național, spitalele alocă aproximativ 2,4% din bugetele lor operaționale pentru ajutor financiar, potrivit lui Hossein Zare, cercetător la Universitatea Johns Hopkins. În Minnesota, media este mult mai mică. Spitalul emblematic CentraCare din St. Cloud a cheltuit mai puțin de 0,25% din bugetul său operațional pentru îngrijire caritabilă – adică 25 de dolari pentru fiecare 10.000 de dolari cheltuiți.
Și nu este singurul. Din cele 123 de spitale generale din Minnesota, 62 au dedicat mai puțin de 0,5% din bugetele lor operaționale pentru îngrijire caritabilă între 2020 și 2024. „Sistemul nu funcționează”, spune Erin Hartung, directorul serviciilor juridice de la Cancer Legal Care, o organizație non-profit care ajută pacienții cu datorii medicale. „Povara cade cel mai greu asupra celor care sunt cel mai puțin capabili să o suporte.”
Pe măsură ce rata celor fără asigurare crește la nivel național – de la 8% în 2022 la peste 10% în 2024, conform estimărilor – și pe măsură ce reducerile bugetare forțează statele să reducă Medicaid și alte programe de siguranță, îngrijirea caritabilă devine vitală. Aproximativ 100 de milioane de americani sunt împovărați de datorii medicale, iar mulți dintre ei au asigurare, dar nu își pot permite coplățile și deductibilele.
Oficialii spitalelor spun că nu este corect să se aștepte ca ele să rezolve singure problema accesibilității, mai ales când multe unități sunt deja în dificultate financiară. „Nicio cantitate de îngrijire caritabilă din partea spitalelor nu va satisface pe deplin nevoile celor fără asigurare sau subasigurați din Minnesota”, a declarat Tim Nelson, purtător de cuvânt al Asociației Spitalelor din Minnesota. „Nevoia este pur și simplu prea mare.”
Dar procurorul general al statului Minnesota, Keith Ellison, susține că spitalele au datoria de a crește ajutorul caritabil în schimbul scutirilor fiscale. „Există un beneficiu pe care îl obții ca spital non-profit în statul Minnesota”, spune el. „Dar oamenii beneficiază de acest beneficiu?”
Investigația a identificat mai multe bariere care împiedică pacienții să obțină ajutor. În primul rând, standardele de eligibilitate variază enorm de la un spital la altul. Unele spitale oferă îngrijire gratuită pacienților cu venituri anuale de până la 47.000 de dolari, în timp ce altele plafonează ajutorul la aproximativ 15.000 de dolari. În plus, procesul de aplicare este descurajant: pacienții trebuie să furnizeze extrase de cont bancar, declarații de pensii, documente ipotecare și estimări ale activelor precum mașini, case sau animale.
Cori Roberts a fost nevoită să strângă bani din alimente și cadouri pentru a plăti datoria, iar apoi a fost dată în judecată. „Am învățat că, dacă ești sărac, nu ai dreptul la ajutor”, spune ea cu amărăciune.
Această situație nu este unică în Minnesota. La nivel național, o analiză recentă a Lown Institute a arătat că un spital din Boston stabilea limita pentru îngrijire gratuită la mai puțin de jumătate față de un alt spital aflat la doar câteva străzi distanță. Lipsa de standardizare și transparență face ca pacienții să fie victime ale unui sistem haotic.
În concluzie, pe măsură ce numărul celor fără asigurare crește și presiunile economice se intensifică, spitalele trebuie să își reexamineze angajamentele față de comunități. Îngrijirea caritabilă nu ar trebui să fie o loterie, ci un drept fundamental pentru cei care nu își pot permite tratamentul. Fără reforme, povara datoriilor medicale va continua să zdrobească vieți.
De ce este important:
Acest articol evidențiază o problemă sistemică în sistemul de sănătate american: deși spitalele non-profit beneficiază de scutiri fiscale uriașe, ele oferă adesea prea puțin ajutor financiar pacienților vulnerabili. Pe măsură ce numărul celor fără asigurare crește și programele de siguranță sunt reduse, îngrijirea caritabilă devine o linie de salvare critică. Înțelegerea acestor bariere și a inegalităților poate stimula dezbateri și politici care să protejeze pacienții de datorii copleșitoare și să asigure acces echitabil la tratament.
