Contextul este unul tensionat, marcat de retragerea treptată a Statelor Unite din rolul de garant principal al securității europene și de presiunile tot mai mari ale administrației Trump asupra aliaților de a-și asuma o parte mai mare din povara financiară. „Dacă unul sau doi dintre ei mai trebuie convinși, avem modalități de a face asta”, a spus Rutte, fără a intra în detalii, dar lăsând să se înțeleagă că vor exista consecințe pentru cei care nu se conformează.
Cele 32 de state NATO au convenit anul trecut să investească 5% din produsul intern brut în apărare – 3,5% pentru bugetele militare propriu-zise și 1,5% pentru infrastructură (drumuri, poduri, porturi) care să permită deplasarea rapidă a trupelor și echipamentelor în caz de conflict. Această țintă ambițioasă vine după ce, timp de ani de zile, Alianța s-a chinuit să atingă vechiul obiectiv de 2% din PIB. Spania, de exemplu, a aprobat noul obiectiv, dar a subliniat că poate îndeplini cerințele de securitate ale NATO fără a cheltui atât de mult.
Ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a sugerat săptămâna trecută că Statele Unite au pregătite măsuri pentru cei care nu fac eforturi, refuzând însă să ofere detalii. „Președintele Trump se așteaptă ca toți aliații să acționeze imediat și să se îndrepte spre 5%, cu urgență”, a declarat Whitaker. Tonul dur al Washingtonului este amplificat de criticile repetate ale lui Trump la adresa aliaților, pe care i-a acuzat că nu contribuie suficient și chiar a amenințat că nu va veni în ajutorul unui stat membru care nu face destul.
Pe de altă parte, secretarul general al NATO a lăudat eforturile recente ale aliaților europeni și ale Canadei. „Dovezile pe care le vedem până acum sunt impresionante”, a spus Rutte, estimând că aceștia vor investi împreună cu 258 de miliarde de dolari mai mult în apărare în 2025 și în acest an, comparativ cu anii anteriori.
Un semnal concret vine din Olanda. Ministrul olandez al Apărării, Dilan Yeșilgöz, a anunțat luni că țara sa va dezvălui marți, la Ankara, acorduri și planuri de apărare în valoare de peste 3 miliarde de euro (aproximativ 3,43 miliarde de dolari). Într-un interviu acordat Reuters în capitala turcă, Yeșilgöz a precizat că anunțurile vor include parteneriate cu Belgia pentru apărare aeriană și cu Marea Britanie pentru nave militare. De asemenea, Olanda caută să dezvolte proiecte comune cu Germania. „Avem planuri la mai multe niveluri cu țările din jurul nostru, în cadrul NATO”, a spus ea. „Pentru Olanda, va fi vorba de mult peste 3 miliarde de euro – nu doar promisiuni, ci planuri concrete.”
Aceste anunțuri fac parte dintr-o avalanșă de declarații pe care statele membre le pregătesc pentru summit, menite să demonstreze că cheltuiesc mai mult pentru apărare, așa cum cere SUA. În spatele cifrelor și promisiunilor, însă, se află o tensiune mai profundă: loialitatea față de Alianță și încrederea în angajamentul american. Trump a cerut „loialitate” din partea aliaților NATO, după ce unii dintre aceștia au refuzat să permită utilizarea bazelor lor în războiul SUA-Israel împotriva Iranului.
Întrebată dacă este încrezătoare că SUA vor rămâne implicate în NATO, în ciuda sugestiilor lui Trump că s-ar putea retrage, ministrul olandez al Apărării a răspuns: „Trebuie să am încredere, pentru că știu că avem nevoie unii de alții.” Un răspuns care reflectă dilema Europei: dependentă de umbrela americană, dar tot mai conștientă că trebuie să-și asume propriul destin.
Summitul de la Ankara are loc pe fondul unor atacuri rusești intense asupra Ucrainei, care au ucis 20 de persoane chiar în ajunul reuniunii. Războiul din Ucraina rămâne principala justificare pentru creșterea cheltuielilor de apărare, dar și un test al unității NATO. În timp ce statele baltice și Polonia au depășit deja ținta de 2% și se îndreaptă spre 3-4%, altele, precum Germania, Franța sau Italia, sunt încă în urmă. Cancelarul german în exercițiu, Friedrich Merz, a apărat recent cheltuielile Germaniei, după ce Trump le-a numit „ridicole”.
Analiștii consideră că cerința de 5% este nerealistă pe termen scurt pentru majoritatea statelor membre, dar că presiunea SUA are un efect psihologic: obligă guvernele să prioritizeze apărarea în fața altor cheltuieli sociale. În același timp, există riscul ca unele țări să se simtă marginalizate sau forțate să accepte condiții care le depășesc capacitățile economice.
De ce este important:
Acest articol evidențiază o schimbare majoră în dinamica NATO: trecerea de la o alianță bazată pe solidaritate automată la una în care contribuțiile financiare devin condiția principală pentru sprijin. Pentru România, care este un aliat de frontieră și care cheltuiește deja peste 2% din PIB pentru apărare, mesajele de la Ankara sunt cruciale. Ele ar putea însemna fie o recunoaștere a eforturilor sale, fie o presiune suplimentară pentru a ajunge la 5%. În plus, dezbaterea despre loialitate și angajamentul american are implicații directe asupra securității regionale, mai ales în contextul războiului din Ucraina și al amenințărilor hibride din partea Rusiei. Înțelegerea acestor evoluții este esențială pentru orice cetățean care vrea să știe cum se modelează viitorul securității colective.
