Descoperirea a avut loc în vara anului 2016, când echipa condusă de Ksenia Kolobova, arheolog la Institutul de Arheologie și Etnografie al Filialei Siberiene a Academiei Ruse de Științe, a petrecut o lună și jumătate săpând în condiții dificile. „Ploua și picăturile de apă ne cădeau pe cap, dar munca a meritat”, spune Kolobova. Peștera Chagyrskaya este una dintre cele mai bogate situri paleolitice din Eurasia, oferind o colecție impresionantă de unelte de piatră și os, alături de fosile ale populației estice de Neanderthalieni. La finalul campaniei, cercetătorii au găsit câteva oase de degete și dinți, inclusiv un molar adult.
După curățarea dintelui, Kolobova a observat o adâncitură neobișnuită pe suprafața de masticație. La prima vedere, părea o carie obișnuită, dar ceva nu era în regulă. A arătat descoperirea colegei sale, antropologul dentar Alisa Zubova, specialistă în dinți antici. „De la început, a bănuit că acea cavitate nu era naturală”, povestește Kolobova. Pentru a verifica, echipa a supus molarul unor analize avansate: micro-CT și microscopie electronică de scanare. Rezultatele au relevat o cavitate care ocupa întregul volum unde ar fi trebuit să se afle pulpa dentară, iar pereții prezentau șanțuri radiale microscopice, asemănătoare urmelor lăsate de o unealtă rotativă.
John Olsen, arheolog la Universitatea din Arizona și coautor al studiului, explică: „Această gaură a fost creată de o unealtă de piatră manevrată de un Neanderthal între degetul mare și arătător. Instrumentul a fost rotit pe suprafața de masticație pentru a expune pulpa și a o curăța.” Cu alte cuvinte, un fel de tratament de canal preistoric. Pentru a confirma ipoteza, cercetătorii au replicat procedura pe dinți umani moderni, folosind o replică a uneltei de piatră. Experimentele au reprodus cu succes aceeași geometrie și abraziune observate în dintele antic, întărind concluziile.
Rachel Kalisher, bioarheolog la UC San Diego, care nu a participat la studiu, apreciază munca echipei: „Au făcut o treabă excelentă și au prezentat date frumoase.” Totuși, ea rămâne precaută: „Este cu siguranță plauzibil, dar nu sunt sigură că dovezile sunt o armă fumegătoare.” Kalisher sugerează că gaura ar fi putut fi cauzată de uzura repetată cu alte materiale din mediu, deși nu exclude utilizarea uneltelor de piatră. Cu toate acestea, ea recunoaște că Neanderthalienii erau extrem de inteligenți și adaptabili, așa că nu ar fi surprinsă dacă ar fi fost capabili de astfel de proceduri.
Cariile dentare erau rare în rândul Neanderthalienilor, dar acest dinte dovedește că, acum zeci de mii de ani, acești hominini aveau cunoștințe și abilități tehnice remarcabile. Mai mult, uzura ulterioară a dintelui sugerează că individul a supraviețuit intervenției. „Faptul că cineva avea cunoștințele necesare, poate un meșter care făcea unelte de piatră suficient de fine pentru a găuri un dinte, și dexteritatea manuală de a executa această sarcină, este ceea ce face această descoperire cu adevărat interesantă”, spune Olsen.
Olsen subliniază și implicațiile sociale: „Dacă eu am o durere de dinți, în cine am încredere să facă asta?” Pacientul trebuia să înțeleagă că, deși va îndura un disconfort considerabil, alinarea de după va merita. Acest dinte este o piesă a puzzle-ului care ne informează despre relațiile dintre acești oameni. Descoperirea sugerează un grad de cooperare și încredere între indivizi, precum și o înțelegere a cauzei și efectului.
Peștera Chagyrskaya continuă să ofere surprize. „Este cea mai bogată colecție din această parte a Eurasiei”, spune Kolobova. „Cred că a fost ca un vis pentru arheologi.” Descoperirea acestui dinte nu doar că arată că Neanderthalienii erau capabili de proceduri medicale complexe, dar și că împărtășeau cu noi, oamenii moderni, nevoia de a alina suferința. Poate că, în adâncul peșterii siberiene, un Neanderthal a suportat o durere asemănătoare cu a noastră, iar un altul a avut curajul și priceperea să îl ajute.
De ce este important:
Această descoperire schimbă percepția asupra capacităților cognitive și tehnice ale Neanderthalienilor. Dacă într-adevăr au efectuat un tratament de canal acum 59.000 de ani, înseamnă că aveau cunoștințe de anatomie, abilități de a crea unelte specializate și o organizare socială care permitea cooperarea în situații de criză medicală. Neanderthalienii nu erau niște brute primitive, ci oameni inteligenți, capabili de compasiune și inovație. Studiul ne ajută să înțelegem mai bine evoluția medicinei și a comportamentului uman, arătând că rădăcinile îngrijirii medicale sunt mult mai adânci decât credeam.
