Pe 28 februarie, SUA și Israelul au lansat atacul asupra Iranului. Ca răspuns, Teheranul a închis Strâmtoarea Hormuz, o mișcare care a tăiat practic o arteră vitală a comerțului energetic mondial. Ulterior, Washingtonul a instituit propria blocadă pentru a împiedica transportul petrolului iranian, forțând Iranul să-și oprească producția pe măsură ce capacitățile de stocare se epuizează. Această confruntare a dus la o escaladare a prețurilor la petrol: țițeiul WTI a ajuns la 100,09 dolari pe baril marți, față de 67,02 dolari înainte de atacuri, iar Brent-ul a crescut la 111,85 dolari, de la 72,87 dolari pe 27 februarie. La pompă, americanii plătesc acum aproape 4,18 dolari pe galon (1,10 dolari pe litru), cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, potrivit Asociației Americane de Automobile.
„Negocierile par blocate și orice rezolvare pe termen scurt pare dificilă”, spune Rachel Ziemba, cercetător principal adjunct la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană. „Economia SUA este mai rezistentă decât altele, dar până la urmă vom vedea un impact global asupra prețurilor”, adaugă ea. În acest context, Emiratele Arabe Unite au anunțat marți că vor părăsi OPEC și OPEC+ începând cu 1 mai, o mișcare mult așteptată, pe fondul nemulțumirilor legate de cotele de producție și al diferențelor cu Arabia Saudită. Deși aceasta semnalează dorința de a produce și vinde mai mult petrol, blocada Strâmtorii Hormuz face acest lucru imposibil pentru moment, iar prețurile vor continua să crească.
Efectele se văd deja în SUA: indicele prețurilor de consum a ajuns la 3,3% anual în luna martie, cel mai ridicat nivel din mai 2024, determinat de creșterea prețurilor la energie. Bernard Yaros, economist-șef pentru SUA la Oxford Economics, avertizează că efectele de propagare ale prețurilor mai mari la energie se vor adăuga inflației de bază în următorul an. „Acest lucru reflectă transmiterea costurilor energetice mai mari către mărfurile și serviciile non-energetice, care atinge vârful la trei luni după șocul energetic inițial”, explică Yaros. „Riscurile la această estimare sunt în creștere, deoarece prețurile mai mari la energie vor alimenta așteptările inflaționiste pe termen scurt, influențând stabilirea salariilor.”
La nivel global, consecințele economice ale conflictului vor persista chiar și după un eventual armistițiu. Ben May, director al Cercetării Macro Globale la Oxford Economics, a redus prognoza de creștere a PIB-ului mondial cu 0,4 puncte procentuale de la începutul lunii martie, la 2,4%, „deoarece ne așteptăm la o perturbare mai prelungită a activității de transport maritim prin Strâmtoarea Hormuz... Dar chiar dacă se menține un armistițiu, va dura timp până când producția de energie și traficul maritim vor reveni la niveluri normale.” May estimează că prețul petrolului Brent va fi în medie de aproximativ 113 dolari pe baril în trimestrul curent, înainte de a scădea la mai puțin de 80 de dolari până la sfârșitul anului. Creșterea prețului petrolului, împreună cu scumpirea benzinei, a îngrășămintelor și a produselor agricole, va alimenta inflația globală.
Pentru SUA, incertitudinea accentuată și presiunea asupra veniturilor gospodăriilor se adaugă tarifelor impuse de președintele Donald Trump, care în ultimul an au dus deja la creșterea prețurilor și la încetinirea angajărilor și investițiilor. Oxford Economics a redus prognoza de creștere a PIB-ului american la 1,9%, de la 2,8%, invocând „activitate mai slabă decât cea anticipată” la începutul anului. Războiul în curs va avea consecințe și în alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie. Un sondaj Reuters/Ipsos realizat în patru zile și finalizat luni arată că 34% dintre americani aprobă performanța lui Trump la Casa Albă, în scădere de la 36% într-un sondaj anterior. Aproape 47% dintre americani îl aprobau în ianuarie 2025, iar acum doar 22% aprobă modul în care Trump gestionează costul vieții.
David Coffey, consultant în achiziții și lanț de aprovizionare la Catalant, avertizează că lucrurile se vor înrăutăți și începe să vadă rafturi mai puțin aprovizionate. Motivul este că aproximativ 11% din comerțul maritim global tranzitează anual strâmtoarea – inclusiv minerale și mărfuri intensive în energie, cum ar fi îngrășăminte, produse chimice, cocs de petrol, ciment, semințe oleaginoase și cereale, explică Scott Lincicome de la Cato Institute. O întrerupere a aprovizionării și o creștere globală a prețurilor acestor mărfuri afectează industriile din întreaga lume, inclusiv pe cele din SUA. Coffey enumeră o listă lungă de domenii sensibile la această presiune: producția industrială, piesele auto, produsele farmaceutice, îngrășămintele. „Chiar dacă aprovizionarea cu combustibil se reia, vor trece câteva săptămâni până când va ajunge undeva. Vor exista perturbări pe termen lung... Și fără un sfârșit la vedere, va fi mai rău. Companiile se întreabă: «Cum ne reconfigurăm sursele de aprovizionare?» Dar nu există un substitut pentru combustibil.”
De ce este important:
Conflictul dintre SUA, Israel și Iran, centrat pe Strâmtoarea Hormuz, nu este doar o criză geopolitică, ci și una economică majoră, cu efecte directe asupra vieții de zi cu zi a oamenilor din întreaga lume. Creșterea prețurilor la petrol și gaze, inflația globală, perturbarea lanțurilor de aprovizionare și scăderea încrederii consumatorilor sunt doar câteva dintre consecințe. În plus, acest conflict subliniază vulnerabilitatea economiilor dependente de combustibili fosili și necesitatea urgentă de a diversifica sursele de energie și rutele comerciale. Pentru România, ca parte a Uniunii Europene, impactul se resimte prin prețuri mai mari la carburanți și produse industriale, iar lecțiile acestei crize ar trebui să accelereze tranziția către energii regenerabile și securitate energetică.
