„Nu există programe guvernamentale organizate, deoarece operațiunile de salvare și căutare sunt încă în desfășurare în zonele afectate”, a declarat Phanindra Paudel, purtător de cuvânt al Centrului Național pentru Operațiuni de Urgență (NEOC), pentru agenția Reuters. Dezastrul a fost provocat de o imensă masă de noroi și stânci, care s-a desprins dintr-un ghețar și s-a prăbușit într-un râu de la granița dintre Nepal și regiunea autonomă Tibet a Chinei, pe 26 august. Inundațiile rezultate au ucis cel puțin 1.380 de oameni și au lăsat peste 5.500 de dispăruți, potrivit autorităților nepaleze. În ultimele zile, echipele de salvare au reușit să scoată patru persoane din mormanele de moloz, inclusiv un cetățean chinez, găsit într-un tunel al unui proiect hidroenergetic, sâmbătă. Alți doi muncitori au fost salvați dintr-un alt tunel vineri, iar o femeie nepaleză a fost scoasă din casa ei îngropată, tot sâmbătă.
Președintele Ram Chandra Paudel, șeful ceremonial al statului, a efectuat luni un tur al zonelor sinistrate, pentru a evalua amploarea pagubelor, potrivit unui consilier prezidențial. În capitala Kathmandu, familiile celor dispăruți s-au adunat în fața birourilor prim-ministrului și ale ministerelor cheie, cerând accelerarea căutărilor pentru sutele de oameni care lucrau la proiectele hidroenergetice și care au fost fie luați de viitura râului Bhotekoshi, fie îngropați sub dărâmături. Sumana Shrestha stătea alături de familia ei, ținând un poster cu fotografia soțului ei de 55 de ani, de la care nu mai are nicio veste din ziua inundației. Soțul ei, geolog consultant, trebuia să se întoarcă acasă după schimbul de la biroul proiectului centralei hidroelectrice Trishuli, în ziua dezastrului. Clădirea cu două etaje și jumătate a fost îngropată sub mormane de pământ și pietre. „Suntem aici pentru că nu am auzit de nicio încercare de salvare la acest proiect, dar au trecut deja 13 zile”, a spus ea, cu vocea stinsă. „Singurul lucru pe care am putut să-l facem este să ne rugăm lui Dumnezeu și să sperăm într-o minune.”
Un alt protestatar, Mahesh Prasad Shrestha, ținea în mâini fotografia fratelui său, Niraj Shrestha, inginer de 52 de ani, care lucra la același șantier. El a spus că autoritățile au trimis doar un excavator de mici dimensiuni, transportat cu elicopterul, în a șasea sau a șaptea zi după dezastru, adăugând: „Ar fi trebuit să comande elicoptere mari din China sau India, pentru a aduce echipamente grele”. Eforturile de salvare s-au concentrat pe 12 proiecte hidroenergetice, unde aproximativ 900 de muncitori sunt dispăruți, iar circa 500 sunt considerați blocați în diverse tuneluri, au precizat autoritățile. Echipe specializate de salvare din India, China, Coreea de Sud și Statele Unite au căutat prin dărâmături, structuri avariate și tuneluri, dar operațiunile sunt extrem de dificile din cauza terenului accidentat și a riscurilor de noi alunecări de teren.
Această tragedie scoate la lumină vulnerabilitatea Nepalului, o țară situată într-una dintre cele mai seismice și instabile regiuni ale lumii, unde schimbările climatice accelerează topirea ghețarilor și cresc riscul de inundații catastrofale. Deși autoritățile au promis anchete și măsuri de prevenire, familiile victimelor acuză lipsa de reacție rapidă și subfinanțarea cronică a sistemului de protecție civilă. Experții atrag atenția că proiectele hidroenergetice, vitale pentru economia nepaleză, au fost construite fără studii de risc adecvate, iar reglementările de siguranță sunt adesea ignorate. În plus, amplasarea lor în văi înguste, expuse la viituri, le face extrem de vulnerabile.
Ziua de doliu național este, astfel, nu doar un moment de reculegere, ci și un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională. Nepalul are nevoie urgentă de ajutor financiar și logistic pentru a găsi supraviețuitorii, a îngriji răniții și a reconstrui infrastructura distrusă. În același timp, tragedia subliniază necesitatea unor strategii globale de adaptare la schimbările climatice, care să protejeze comunitățile montane și să prevină astfel de dezastre în viitor. Pentru cei care au rămas în urmă, fiecare zi este o luptă între speranță și disperare, iar autoritățile trebuie să răspundă cu transparență și eficiență, nu doar cu promisiuni.
De ce este important:
Această zi de doliu național din Nepal nu este doar un gest simbolic, ci un apel disperat la solidaritate internațională. Cu peste 1.300 de morți și mii de dispăruți, dezastrul evidențiază efectele devastatoare ale schimbărilor climatice asupra regiunilor montane și necesitatea urgentă de a investi în sisteme de avertizare timpurie, infrastructură rezistentă și planuri de evacuare. De asemenea, tragedia pune în lumină condițiile precare de muncă din proiectele hidroenergetice, unde sute de oameni au fost prinși pe nepregătite. Fără acțiuni concrete, astfel de catastrofe vor deveni tot mai frecvente, iar comunitățile vulnerabile vor plăti prețul cel mai mare.
