Totul a început în noaptea de 29 august, când soldați rebeli au atacat Baza 101, o importantă facilitate militară situată în incinta aeroportului internațional din Niamey. Potrivit autorităților, răsculații și-au sechestrat colegii și au deschis focul asupra unor „obiective sensibile” din capitală. Luptele s-au extins rapid spre palatul prezidențial, iar postul național de televiziune a fost scos temporar din funcțiune. Ore întregi, explozii și focuri de armă au răsunat în tot orașul, până când armata nigeriană, sprijinită de paramilitari ruși din cadrul Africa Corps, a reușit să controleze situația.
Această tentativă de lovitură de stat are loc la trei ani după ce generalul Abdourahamane Tchiani a preluat puterea printr-o lovitură de stat care l-a răsturnat pe președintele ales, Mohamed Bazoum. Atunci, justificarea a fost că guvernul ales nu a reușit să facă față grupurilor armate care acționează în regiune. Cu toate acestea, violențele nu au încetat, iar nemulțumirile legate de guvernare și problemele economice rămân la ordinea zilei.
Ca și în rundele anterioare de instabilitate, autoritățile militare din Niger au aruncat vina asupra Franței și a altor țări vest-africane. Purtătorul de cuvânt al guvernului, Soumana Boubacar, a declarat într-o intervenție televizată că „această operațiune, cu ramificații internaționale, a fost instigată și susținută de o vastă rețea de complicitate condusă de regimul francez al domnului Emmanuel Macron”. El a adăugat că „elemente trădătoare și renegate, cărora li s-au promis lucruri mărețe, au fost însărcinate să îndeplinească ambițiile neîmplinite ale lui Macron și ale acoliților săi în țara noastră”, subliniind că astfel de „manevre subminante vor eșua întotdeauna”.
Consiliul de Miniștri din Niger, care funcționează ca un cabinet de la lovitura de stat din 2023, a anunțat că a fost strâns un „set substanțial de dovezi” privind acest atac și că Nigerul își rezervă dreptul de a sesiza instanțele internaționale. Nu au fost oferite detalii suplimentare. De asemenea, Nigerul a acuzat de implicare mai multe țări din regiune, inclusiv blocul economic regional ECOWAS. Guvernul Beninului, una dintre țările acuzate, a respins categoric acuzațiile. În schimb, Nigerul a mulțumit Rusiei, Algeriei și aliaților din regiunea Sahel – Burkina Faso și Mali – pentru sprijinul acordat.
Reacția Franței nu s-a lăsat așteptată. Ministrul francez de Externe, Jean-Noel Barrot, a declarat la postul de radio RFI: „Nu a existat niciodată vreo intenție, nici vreun mijloc pe care Franța să îl fi mobilizat. Toate acestea sunt, ca de obicei, o modalitate de a da vina în mod greșit pe Franța pentru ceva de care pur și simplu nu este responsabilă.”
Contextul acestor acuzații este unul extrem de complicat. De la lovitura de stat din 2023, Nigerul a ordonat retragerea a aproximativ 1.500 de soldați francezi, a expulzat ambasadorul francez, a anulat o serie de acorduri militare bilaterale și a suspendat difuzarea posturilor finanțate de statul francez, precum France 24 și RFI. Aceste măsuri reflectă o deteriorare dramatică a relațiilor dintre cele două țări, pe fondul unui val de sentimente anti-franceze în întreaga regiune.
Henri Nsaibia, analist senior pentru Africa de Vest la Armed Conflict Location & Event Data (ACLED), a avertizat că lupta forțelor armate nigeriene împotriva grupurilor armate legate de ISIL și al-Qaeda ar putea fi slăbită în urma acestei tentative de lovitură de stat. „Regimul va redirecționa probabil resurse de la lupta împotriva grupărilor jihadiste către monitorizarea amenințărilor interne”, a explicat el.
Statisticile sunt îngrijorătoare. De la lovitura de stat din 2023, aproape 6.000 de persoane au fost ucise în peste 1.400 de incidente violente, potrivit ACLED. Aceste pierderi reprezintă o creștere semnificativă față de cei trei ani anteriori venirii lui Tchiani la putere, când aproape 3.200 de persoane au fost ucise în peste 1.300 de incidente violente. „Nigerul încă se confruntă cu o violență mai puțin intensă decât vecinii săi Mali și Burkina Faso, dar se confruntă cu o gamă mai largă de amenințări armate”, a adăugat Nsaibia.
Influența Franței a scăzut dramatic în fostele sale colonii din Africa de Vest în ultimii ani, pe fondul intervențiilor militare eșuate și al acuzațiilor de ingerință. Ascensiunea sentimentului anti-francez a ajutat liderii loviturilor de stat din mai multe țări să își consolideze legitimitatea, inclusiv în Niger, unde Franța are o istorie lungă și brutală. Campania militară franceză din 1899 în Niger este încă amintită pentru violența sa intensă, execuțiile în masă și distrugerea orașelor și satelor. Nigerul a devenit parte a imperiului colonial francez în anul următor și și-a câștigat independența în 1960, dar Parisul a continuat să se amestece în politica internă și în politicile economice ale țării.
În ultimii ani, discuțiile despre potențiale reparații ca despăgubire pentru jafurile și extracția resurselor țării în timpul și după dominația franceză s-au intensificat. Aceste tensiuni istorice și economice alimentează și astăzi neîncrederea profundă dintre cele două state.
Acuzațiile recente ale Nigerului vin într-un moment în care regiunea Sahel este extrem de volatilă, iar prezența rusă se extinde tot mai mult, înlocuind influența franceză. Este clar că această criză nu este doar despre o tentativă de lovitură de stat eșuată, ci despre o luptă mai amplă pentru influență, resurse și control într-o regiune marcată de instabilitate cronică și de o criză umanitară profundă.
De ce este important:
Această criză subliniază prăbușirea influenței franceze în Africa de Vest și ascensiunea altor actori internaționali, precum Rusia, într-o regiune strategică. Acuzațiile reciproce dintre Niger și Franța riscă să destabilizeze și mai mult o zonă deja afectată de violențe jihadiste, lovituri de stat și crize umanitare. În plus, modul în care se va rezolva acest conflict diplomatic ar putea stabili un precedent pentru relațiile dintre fostele colonii și fostele puteri coloniale, într-un context global în care se discută tot mai mult despre reparații și suveranitate. Pentru România, ca membru al Uniunii Europene și aliat al Franței, evoluțiile din Sahel au implicații indirecte, dar semnificative, în ceea ce privește securitatea europeană, migrația și politica externă comună.
