NTangible pariază că poate prezice cum vor reacționa sportivii sub presiune. Întrebarea e dacă funcționează cu adevărat

Când echipele sportive universitare din Statele Unite ies la vânătoare de talente, antrenorii au la îndemână tot felul de cifre concrete cu care pot lucra: cât de repede aleargă un atlet, ce viteză are o aruncare, cât de sus sare, cât de puternic lovește o minge. Toate acestea sunt date palpabile, măsurabile, care încap în tabele și grafice. Dar ce se întâmplă cu latura invizibilă a sportului? Cu felul în care un tânăr sportiv se comportă atunci când toate privința mea sunt ațintite asupra lui, când trebuie să execute o lovitură decisivă, când stadionul e plin și inima bate atât de tare încât abia mai auzi?\n\nToată viața, antrenorii s-au bazat pe instinct, pe intuiție și pe impresii subiective când vine vorba de acest capitol mental. Cineva „pare stăpân pe sine”, altcineva „se topeste sub presiune”. Dar asta nu e o metodă, e un noroc. Tocmai pe această fisură din sistem mizează o companie pe nume NTangible, care susține că a inventat un mod concret de a măsoați așa-numita performanță „clutch” – adică exact calitatea i, de a strivi ari la cel mai înalt nivel atunci când miza e maximă.\n\nÎn spatele proiectului stă Dan Connerty, un fost jucător profesionist de baseball care a decis că e mai interesant să construiască un startup decât să mai bată mingi. Connerty s-a asociat cu doctorul Ed Levine, profesor emerit la Universitatea din South Florida și psiholog cu experiență, și împreună au dezvoltat o evaluare psihologică prin care pretind că pot anticipa cu o acuratețe rezonabilă cât de bine se va descurca un sportiv în momentele decisive.\n\nMecanismul e mai degrabă fascinant decât tehnic. Evaluarea, botezată „Clutch Factor”, e inspirată din Testul de Apercepție Tematică (TAT), un instrument psihologic clasic în care subiecților li se arată fotografii cu situații ambigue și sunt invitați să povestească ce văd, cine cred ei că sunt în scenă și ce s-ar putea întâmpla mai departe. Nu există răspunsuri corecte sau greșite – ceea ce contează sunt cuvintele alese, modul în care sunt puse cap la cap și felul în care sunt formulate ideile. Aceste elemente sunt apoi evaluate pe baza unui ghid de notare neurolingvistic, iar la final iese îți oferă un scor al factorului clutch.\n\nScorul variază între 0 și 1000. Potrivit lui Connertyn, un atlet care trece de 750 are de două ori mai multe șanse să fie acceptat la o universitate din Divizia I – elita sportului universitar american. E o cifră care ar putea revoluționa nu doar discuțiile de recrutare, ci și conversațiile despre burse sportive, despre clasamentele naționale și, mai ales, despre acele contracte de tip NIL (Name, Image, Likeness), care au transformat sportul universitar american într-o adevărată piață sălbatică în care se vehiculează sume amețitoare, de ordinul milioanelor de dolari, inclusiv pentru un singur quarterback.\n\nToate bune și frumoase, dar apare imediat o întrebare delicată: ce te împiedică pe tine, ca sportiv care vrea să impresioneze, să răspunzi strategic, dar în loc să fii onest, să te comporți ca un atlet „perfect” pe hârtie? Exact acest lucru l-a încercat un reporter TechCrunch care a testat produsul de două ori. Prima dată, când a răspuns sincer, a obținut un scor de 584 – sub medie, lucru care nu l-a surprins deloc, având în vedere că, în epoca lui de sportiv de liceu, se temea de momentele de presiune mai mult decât de orice adversar. A doua oară, când a încercat să joace rolul unui recrut de elită, cu un răspuns calculat, rece, strategic, scorul a sărit la 802. Asta pune sub semnul întrebării întreaga promisiune a instrumentului: dacă poți să „trisezi” fără efort, ce valoare mai are scorul?\n\nConnerty bine plasează înainte o soluție interesantă. El spune că „clutch” nu e un talent înnăscut, ci o abilitate care poate fi antrenată. Nu prezintă NTangible ca pe o platformă de training, dar a lucrat cu Howie Schwartz, fost psiholog sportiv în Major League Baseball, la o listă de exerciții pe care sportivii le pot folosi ca punct de plecare pentru a-și întări jocul mental. Practic, dacă scorul e mic, nu e un capăt de drum – e un diagnostic de la care poți porni.\n\nDeși Connerty vine din baseball, platforma s-a extins rapid și acum acoperă nouă sporturi. Dar ambițiile companiei nu se opresc aici. Există planuri clare de a duce testul și în lumea corporate, acolo unde departamentele de HR ar putea folosi instrumentul pentru a evalua slabi, și punctele tari ale angajaților atunci când sunt puși sub presiune. Produsul care se potrivește cel mai bine acestei piețe se numește NTerpret, o evaluare care traduce mai direct psihologia în termeni de birou: angajatul răspunde la întrebări despre cum reacționează cel mai bine la feedback și la coaching, oferind conducerii date concrete despre cum procesează instrucțiunile și cum acționează pe baza lor.\n\nDin punct de vedere al modelului de afaceri, cel mai viabil pare că NTangible se va îndrepta spre vânzarea directă către organizații sportive și companii, nu către sportivi individuali, care în general nu au bugetul sau motivația să plătească singuri pentru astfel de evaluări. Compania urmează să-și prezinte strategia completă pe scena TechCrunch Disrupt, unde se numără în acest moment printre primele 20 de startup-uri care se luptă pentru marele premiu în Startup Battlefield.\n\n### De ce este important:\nPovestea NTangible nu e doar despre o aplicație pentru antrenori. E un simptom al unei transformări mai largi în modul în care evaluăm oamenii, dincolo de cifrele brute. Lumea sportului profesionist cheltuie sute imense pe analiza datelor – de la GPS-uri purtate în piept la algoritmi de machine learning care evaluează fiecare pasă. Dar zona mentală a rămas, până acum, un teritoriu al opiniilor subiective, al anecdotelor din vestiar și al deciziilor luate „din ochi”. Dacă un instrument precum Clutch Factor chiar funcționează – iar acest lucru e departe de a fi confirmat științific –, ar putea deschide o poartă întreagă de aplicabilitate: de la selecția sportivă la recrutarea de personal în industrii cu miză mare, de la medicina de urgență la negociere, de la trading financiar la conducere militară. Tot ce înseamnă decizii luate sub presiune ar putea fi, în teorie, optimizat.\n\nDar există și un risc pe care mulți îl ignoră: odată ce o cifră începe să fie folosită în decizii care implică sume mari de bani și cariere întregi, apare tentația de a ocoli sistemul, de a o „juca” strategic, dar sau de a o internaliza ca pe o etichetă definitorie. Un tânăr sportiv care primește un scor de 584 ar putea ajunge să creadă că nu e bun. Un altul, cu un 802, ar putea fi considerat un erou înainte de a fi demonstrat absolut nimic pe teren. Într-o industrie în care se scriu cecuri de patru milioane de dolari pentru un singur quarterback, astfel de cifre pot deveni arme – nu doar instrumente.\n\nDe aceea, adevărata promisiune a NTangible nu stă în scorul în sine, ci în conversația pe care o forțează: cum măsoați ceva ce până acum era considerat de neatins? Și, odată ce poți să-l măsoați, ești pregătit să trăiești cu ceea ce descoperi?