Burnham a intrat în politică în 2001, când a fost ales deputat pentru Leigh, în Greater Manchester. A fost secretar parlamentar privat al ministrului de interne David Blunkett, apoi a ocupat mai multe funcții ministeriale. Între 2017 și jumătatea lui iunie 2024, a fost primar al Greater Manchester, lăudat pentru gestionarea economiei locale și îmbunătățirea transportului public. Supranumit „Regele Nordului”, este prezentat ca un outsider față de establishmentul de la Westminster, dominat de sudiști. Și totuși, la fel ca 75% dintre premierii britanici anteriori, Burnham a studiat la Oxford.
Burnham moștenește acum un partid în dezordine, care a pierdut o mare parte din sprijinul de bază din cauza politicilor economice, de imigrație și externe. În timp ce extrema dreaptă a crescut în sondaje, laburiștii au ales să concureze pe același teren, în loc să ofere o alternativă. În ultimul an, ministra de interne Shabana Mahmood a promovat politici de imigrație crude, inclusiv planuri de deportare forțată a familiilor de solicitanți de azil respinse și o „frână de vize” care interzice cetățenilor din Afganistan, Camerun, Myanmar și Sudan să acceseze rutele obișnuite de viză.
În politica externă, complicitatea laburiștilor la genocidul israelian din Gaza va bântui partidul timp de o generație. Keir Starmer va fi amintit pentru că a spus că armata israeliană are „dreptul” să taie apa și electricitatea unei populații asediate, iar guvernul său – pentru că a continuat vânzările de arme către regimul israelian, inclusiv componente pentru avioanele F-35 care au provocat moarte și distrugere nespuse în Gaza.
Burnham nu este outsiderul pe care mașinăria lui de PR îl vinde. Este membru al Labour Friends of Israel din 2015, când a descris mișcarea de boicot, dezinvestire și sancțiuni (BDS) drept „răutăcioasă” și a promis că Israel va fi prima țară pe care o va vizita ca lider al laburiștilor. Aliații săi includ pe Josh Simons, fost director al think tank-ului Labour Together care a orchestrat ascensiunea lui Starmer și a ajutat la epurarea aripii stângi pro-palestiniene a partidului, adesea sub pretextul combaterii antisemitismului. Ironia este că, în aceeași perioadă, membrii evrei ai partidului au fost investigați și expulzați de câteva ori mai des decât cei neevrei.
În mai, Simons a demisionat din funcția de deputat pentru ca Burnham să poată candida și câștiga alegerile parțiale pentru circumscripția sa, permițându-i să urmărească conducerea laburiștilor și funcția de premier. Influența pe care figurile Labour Together o păstrează în jurul lui Burnham ne spune că mașinăria din spatele conducerii lui Starmer nu a fost demontată, ci doar repoziționată discret.
În ultimele săptămâni, Burnham a început să-și schițeze prioritățile: un nou impuls pentru locuințe sociale, bazat pe ceea ce el consideră o poveste de succes la Manchester, și un stil politic de „construire a coalițiilor”, prezentat ca un antidot la divizarea de la Westminster. Scuzele pentru Gaza au făcut parte din acest efort de PR. Ceea ce a spus în acel scurt videoclip ilustrează perfect de ce nu va exista nicio schimbare sub guvernul său. Premisa scuzei este că Marea Britanie a fost pur și simplu prea lentă în a cere o încetare a focului – nu că a fost și continuă să fie complice la genocid. „A nu face ceea ce trebuie” este ceea ce spui despre o prăjitură insuficient coaptă, nu despre o poziție politică privind un masacru în desfășurare care a ucis cel puțin 73.000 de palestinieni. Semnificativ, Burnham încă nu numește ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în Gaza drept genocid.
Cu câteva zile înainte de acel videoclip, a apărut că alegerea sa pentru șef de cabinet este James Purnell – fost președinte al Labour Friends of Israel și, până cu câteva zile înainte de numire, director executiv al Flint Global, o firmă de lobby ai cărei clienți includ producători de arme, giganți tech și companii petroliere. Pentru un lider care se poziționează ca o ruptură de eșecurile lui Starmer în Gaza, instalarea unui lobbyist pro-israelian chiar în centrul operațiunii sale spune mult mai mult decât ar putea face vreodată un videoclip cu scuze.
Este clar că sfătuitorii lui Burnham îi spun că trebuie să pară că face reparații pentru rolul Marii Britanii în genocid. Dar mașinăria care a fabricat consimțământul guvernului britanic pentru acel genocid și care continuă să furnizeze armele care îl susțin nu a fost demontată. Pur și simplu și-a schimbat purtătorul de cuvânt.
De ce este important:
Acest articol demonstrează că schimbarea la vârful Partidului Laburist nu înseamnă neapărat o schimbare de fond. Andy Burnham, deși se prezintă ca un outsider și un reformator, rămâne legat de aceleași rețele de interese care au susținut complicitatea Marii Britanii la genocidul din Gaza. Pentru cititorii români, aceasta este o lecție despre cum propaganda politică poate masca continuitatea unor politici profund imorale. Este esențial să privim dincolo de cuvinte și să analizăm acțiunile și conexiunile reale ale liderilor, mai ales în contextul conflictelor internaționale care afectează milioane de vieți.
