„Sunt furioasă. Mă simt trădată”, a declarat Perryman pentru NPR. „Sunt închisă. Este o închisoare frumoasă, dar este o închisoare. Să fie clar: sunt reținută împotriva voinței mele.” Ea spune că înțelege gravitatea hantavirusului, dar nu înțelege de ce nu poate să-și măsoare singură temperatura acasă, la fel ca ceilalți pasageri care au fost pe navă și s-au întors la casele lor. Perryman susține că a avut doar un contact trecător cu un pasager care s-a îmbolnăvit și nu a prezentat niciun simptom. Virusul se transmite de obicei doar prin contact apropiat prelungit, dar ea spune că ar fi fost foarte atentă.
„Aș fi perfect de acord cu o carantină la domiciliu. Aș fi perfect de acord să fiu monitorizată de autoritățile sanitare”, a spus ea. „Înțeleg cât de periculoasă este această boală și nu aș face niciodată ceva care să pună în pericol comunitatea.” Perryman, o iubitoare a naturii, spune că vrea doar să poată ieși în curte, să vadă albinele polenizând florile, șopârlele fugind pe gard și păsările ciripind în copaci, în timp ce numără zilele până la confirmarea că nu a contractat virusul.
Ordinul de carantină obligatorie este primul emis de guvernul federal de la începutul pandemiei de COVID-19 și doar al doilea în ultima jumătate de secol. Experții în sănătate publică spun că țara s-ar putea confrunta cu situații similare în cazul altor epidemii, inclusiv actuala criză majoră de Ebola din Republica Democratică Congo. Lawrence Gostin, expert în dreptul sănătății publice la Universitatea Georgetown, consideră că „dovezile în favoarea CDC sunt foarte puternice”. El spune că Perryman a fost expusă clar la o formă rară de hantavirus, care prezintă risc de transmitere de la persoană la persoană și că trebuie separată de populație pentru o perioadă.
Pe de altă parte, James Hodge, directorul Centrului pentru Dreptul și Politica Sănătății Publice de la Universitatea de Stat din Arizona, avertizează că „în absența unor dovezi mai directe privind riscurile reale și a unei potențiale lipse de cooperare a acestor persoane cu o carantină la domiciliu, există un caz legal foarte real care ar putea fi făcut: aceasta este o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Îi încalci libertatea fără dovezi suficiente.” Perryman este de acord: „Dacă pot face asta cu mine, o pot face cu oricine. Ar putea veni cu un ordin la fel de nefondat și să te închidă în aceeași unitate.” Cu toate acestea, ea nu este optimistă că își va recâștiga libertatea înainte ca perioada de carantină să se încheie peste zece zile.
De ce este important:
Acest caz ridică întrebări fundamentale despre echilibrul dintre sănătatea publică și libertățile individuale. Deși măsurile de carantină sunt justificate în cazul unor boli extrem de periculoase, cum ar fi hantavirusul, transparența și proporționalitatea sunt esențiale. Faptul că autoritățile au emis un ordin obligatoriu după ce inițial au promis voluntariatul subminează încrederea publicului. În plus, acest precedent ar putea fi folosit în viitor pentru a justifica restricții similare, chiar și în situații mai puțin grave. Este crucial ca deciziile de carantină să fie bazate pe dovezi științifice solide și să respecte drepturile constituționale, pentru a evita abuzurile și pentru a menține sprijinul comunității în fața amenințărilor de sănătate publică.
