De obicei, astfel de componente de rachete reintră în atmosfera Pământului și ard sau cad în zone oceanice îndepărtate după ce au livrat încărcături pe orbită. Însă, pe parcursul a 18 luni, forțele gravitaționale exercitate de Soare, Pământ și Lună au modificat treptat traiectoria acestui fragment, ducându-l pe un curs inevitabil de coliziune. SpaceX a declarat că traiectoria care a dus la impact a fost neintenționată, dar imposibil de prevenit, având în vedere rezervele de combustibil rămase ale vehiculului.
„Ceea ce s-a întâmplat este, în esență, o combinație între activitatea solară și forțele gravitaționale care l-au plasat pe o traiectorie spre Lună”, a declarat Julianna Scheiman, directorul programelor NASA Science și Dragon de la SpaceX, reporterilor luni.
Sateliții de observație orbitală, inclusiv Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) al NASA și nava spațială Danuri a Coreei de Sud, și-au ajustat seturile de senzori pentru a documenta locul impactului. Deși străfulgerarea instantanee va fi ascunsă de lumina zilei pe suprafața lunară, orbitoarele vor studia norul de praf ejectat și vor realiza imagini de dinainte și după impact, de înaltă rezoluție, ale noului crater format.
Expertul în urmărire spațială Bill Gray a declarat pentru Associated Press: „Nu prezintă niciun pericol imediat, deși evidențiază o anumită nepăsare în ceea ce privește modul în care sunt eliminate resturile de hardware spațial”. El a adăugat că „lucrurile devin aglomerate acolo sus”.
Coliziunea de miercuri marchează doar al doilea caz cunoscut de resturi de rachetă abandonate care s-au prăbușit accidental pe Lună. Primul a avut loc pe 4 martie 2022, când o parte dintr-o rachetă chinezească Long March 3C, lansată în 2014, a impactat partea îndepărtată a Lunii, creând un crater dublu neobișnuit.
De ce este important:
Acest eveniment subliniază o problemă tot mai mare a deșeurilor spațiale, nu doar pe orbita Pământului, ci și în spațiul cislunar. Pe măsură ce explorarea lunară se intensifică, cu misiuni Artemis ale NASA și programe comerciale, riscul de coliziuni accidentale cu resturi de rachete crește. Studiul craterelor formate astfel oferă date valoroase despre compoziția solului lunar și despre efectele impacturilor de mare viteză, informații esențiale pentru viitoarele așezări umane pe Lună. De asemenea, acest incident reamintește necesitatea unor reglementări mai stricte privind eliminarea etapelor de rachete după lansare, pentru a preveni contaminarea mediului spațial și a proteja siturile științifice de pe Lună.
