Quiñonez, născut în Ciudad Juárez, Mexic, și crescut în East Dallas, Texas, a declarat într-un interviu recent că lucrările sale reflectă identitatea duală a latinilor din Statele Unite. „Când erai copil și terminai înghețata, uneori găseai o ștampilă sau o glumă pe bețișor”, a explicat el. „Dar ceea ce am pus eu pe aceste bețișoare nu este o glumă de tată, ci o parodie a siglei oficiale ICE.” Sculpturile fac parte din seria „I.C.E. Scream”, care include rășini mari, viu colorate, în formă de paleta mexicană – acele înghețate pe care le împing vânzătorii ambulanți în cărucioarele lor.
Expoziția fusese prezentată anterior cu succes la Universitatea Boston, în Massachusetts. La UNT, însă, lucrurile au stat altfel. Jurnalistul independent Adam Schrader, fondatorul site-ului Urgent Matter, a obținut, printr-o cerere de acces la documente publice, mesajele text dintre președintele UNT, Harrison Keller, și fostul prorector Michael McPherson. Inițial, administratorii au discutat despre eliminarea unor piese, dar apoi McPherson a scris: „Cred că va fi mai ușor să gestionăm orice lătrat din partea prietenilor noștri din Austin.” Austin este capitala statului Texas, iar referirea viza probabil presiunile politice.
Schrader a subliniat că această situație reflectă o tendință mai largă în universitățile americane de a da înapoi în privința eforturilor de diversitate, echitate și incluziune (DEI). „Nu este ca și cum ar fi fost cenzurați direct”, a spus el. „Niciun politician nu a venit și a spus: «Nu puteți avea această expoziție». Adevărata poveste este că universitățile se autocenzurează de teamă.” Administrația Trump a reținut miliarde de dolari de la universitățile federale ale căror politici DEI nu se aliniază cu cele ale președintelui. În 2023, Texasul a început să abolească programele DEI la universitățile finanțate de stat, inclusiv UNT, printr-un proiect de lege al Senatului statului.
Jenny Yanez, o studentă care a absolvit UNT în mai, a spus că atmosfera din programul de arte s-a schimbat vizibil în ultimele luni. „Simt că toată lumea merge pe ouă și este foarte nervoasă ca artist”, a declarat ea. De exemplu, membrii facultății de arte au scris o scrisoare deschisă de protest împotriva închiderii expoziției, dar nu și-au semnat numele. „Este o teamă reală de represalii”, a adăugat Yanez.
Quiñonez, care locuiește acum în Ridgewood, Queens, New York, a declarat că nu este surprins de reacția universității, dar este dezamăgit. „Arta mea nu este despre ură, ci despre a da glas celor fără voce”, a spus el. „Aceste pop-uri ICE sunt o metaforă pentru modul în care imigranții sunt tratați ca niște bunuri de consum, înghețați și aruncați.” Curatoarea Deja Belardo, de la The Shed din New York, unde Quiñonez a expus anterior, a spus că „oamenii se văd reflectați în arta lui Victor. El spune o poveste despre imigranți și munca lor, despre tot ceea ce fac în umbră.”
Contextul mai larg este unul de îngrijorare privind libertatea de exprimare în campusurile universitare. De la Florida la Texas, universitățile se confruntă cu presiuni politice pentru a limita discursurile considerate „divizive” sau „anti-americane”. În 2024, consiliul de guvernare al Universității din Carolina de Nord a votat pentru abrogarea politicii DEI, iar în Ohio, legislatorii au introdus măsuri pentru a limita sau elimina inițiativele DEI în toate universitățile publice. Cazul UNT este doar unul dintre multe, dar ilustrează perfect cum frica de repercusiuni politice poate sufoca arta și dialogul academic.
Quiñonez speră ca expoziția sa să poată fi văzută în alte locuri, poate chiar în spații neguvernamentale. „Arta nu ar trebui să fie închisă pentru că deranjează pe cineva”, a spus el. „Dacă deranjează, înseamnă că atinge o coardă sensibilă. Și tocmai acolo trebuie să fim.”
De ce este important:
Acest caz evidențiază modul în presiunile politice și legislative pot limita libertatea artistică și academică în universitățile americane. Închiderea expoziției nu a fost o cenzură directă, ci o autocenzură determinată de teama de a pierde finanțare sau de a atrage critici din partea legislativului statal. Este un semnal de alarmă pentru toate instituțiile de învățământ superior care se confruntă cu valuri similare de restricționare a diversității și incluziunii. Arta lui Quiñonez, care folosește simboluri aparent inofensive pentru a critica politicile imigraționiste, devine astfel un câmp de luptă pentru libertatea de exprimare. În plus, reacția studenților și a facultății – care au protestat anonim – arată cât de fragilă este această libertate în contextul actual.
