Contextul acestor acțiuni trebuie înțeles în lumina ocupației israeliene a Platoului Golan, anexat ilegal de Israel în 1981, o mișcare nerecunoscută de comunitatea internațională. De la căderea regimului Assad în decembrie 2024, Israelul a extins ocupația în sudul Siriei, invocând „securitatea” și creând o „zonă tampon” care, în realitate, distruge mijloacele de trai ale fermierilor sirieni. Sate întregi, precum cele din provincia Quneitra și Daraa, sunt acum izolate de pământurile lor fertile, iar agricultura – principala sursă de hrană și venit – este paralizată.
Fermierii relatează că trupele israeliene pulverizează substanțe chimice necunoscute pe culturi, probabil erbicide sau defolianți, care usucă recoltele și fac solul infertil. Buldozerele distrug sistematic canalele de irigație, gardurile și chiar casele agricole. Cei care încearcă să-și apere pământurile sunt arestați sau intimidați. „Nu mai putem cultiva nimic. Pământul nostru este otrăvit, iar noi suntem înfometați”, spune un fermier din satul Jabata al-Khashab, sub protecția anonimatului, de teama represaliilor.
Această distrugere nu este doar o problemă locală, ci are implicații regionale și globale. Siria, care deja se confruntă cu o criză umanitară după 13 ani de război civil, vede cum accesul la hrană se reduce dramatic. Potrivit Programului Alimentar Mondial, peste 12,9 milioane de sirieni – mai mult de jumătate din populație – sunt insecurizați alimentar, iar tăierea ajutoarelor internaționale cu 50% agravează situația. În sud, unde agricultura reprezintă 40% din economia locală, distrugerea terenurilor de către Israel lovește direct în capacitatea de supraviețuire a comunităților.
Analizând din perspectivă geopolitică, acțiunile Israelului par să urmărească mai multe obiective. Pe termen scurt, ele creează o „pârghie” de negociere în eventualele discuții de pace, transformând terenurile agricole în monedă de schimb. Pe termen lung, ele consolidează ocupația de facto a Golanului și împing populația siriană să părăsească zona, facilitând o anexare de facto. De asemenea, aceste acțiuni subminează eforturile de reconstrucție ale Siriei și alimentează resentimentele care pot duce la noi conflicte.
Reacțiile internaționale sunt, însă, slabe. Consiliul de Securitate al ONU este blocat de dreptul de veto al Statelor Unite, care susțin Israelul. Organizațiile umanitare, precum Crucea Roșie, denunță încălcările dreptului internațional, dar nu pot interveni. În acest vid, fermierii sirieni sunt lăsați să se descurce singuri, cu resurse minime și fără sprijin.
De ce este important:
Această situație este crucială deoarece evidențiază modul în care ocupația israeliană continuă să submineze suveranitatea și securitatea alimentară a Siriei, într-un moment în care țara încearcă să se reconstruiască după un război devastator. Distrugerea sistematică a agriculturii nu este doar o crimă de război, ci și o strategie de epurare economică care forțează populația să plece. Fără o intervenție internațională fermă, această criză se va adânci, generând instabilitate regională și suferință umană pe termen lung. Este un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională să acționeze înainte ca sudul Siriei să devină o nouă Gaza.
