Alunecarea de teren a fost provocată de ploile torențiale care au căzut în ultimele zile, iar meteorologii avertizează că vor urma și mai multe precipitații. Acest lucru pune taberele supraaglomerate din Cox’s Bazar la un risc extrem de ridicat de noi alunecări de teren și inundații. Școala lovită făcea parte dintr-o rețea de centre educaționale improvizate, unde fetele rohingya învățau într-un mediu fragil, adesea în corturi sau structuri temporare.
„Am auzit un vuiet puternic, apoi totul s-a prăbușit. Copiii țipau, dar nu mai puteam face nimic”, a declarat un martor pentru agențiile de presă locale. Echipele de salvare au lucrat ore întregi pentru a scoate trupurile neînsuflețite dintre dărâmături, dar șansele de a găsi supraviețuitori au scăzut rapid. Autoritățile din Bangladesh au confirmat că toate victimele erau refugiați rohingya, iar profesorul ucis preda de câțiva ani în tabără.
Contextul acestei tragedii este unul sumbru. Rohingya, o minoritate musulmană din Myanmar, au fost supuși unor valuri de violență și discriminare sistematică, culminând cu genocidul din 2017, care a forțat sute de mii de oameni să fugă în Bangladesh. Acolo, ei trăiesc în tabere supraaglomerate, fără acces adecvat la apă potabilă, hrană, asistență medicală sau educație. Școlile sunt adesea construite pe terenuri instabile, iar infrastructura este aproape inexistentă.
Organizațiile umanitare, precum UNICEF și UNHCR, au avertizat în repetate rânduri că taberele sunt expuse riscurilor climatice. Sezonul musonic din Bangladesh, care durează din iunie până în octombrie, aduce ploi abundente și cicloane, iar terenurile deluroase pe care sunt amplasate multe tabere sunt predispuse la alunecări. În 2023, peste 20 de persoane au murit în incidente similare, iar acum numărul victimelor crește din nou.
„Este o criză în cadrul unei crize”, a declarat un purtător de cuvânt al UNHCR. „Refugiații rohingya nu au unde să se mute, iar guvernul din Bangladesh nu permite construirea de structuri permanente. Fiecare ploaie aduce teama de noi dezastre.”
Pe lângă pierderile umane, această alunecare de teren subliniază eșecul comunității internaționale de a găsi o soluție durabilă pentru rohingya. Myanmar refuză să recunoască drepturile lor, iar repatrierea este imposibilă în condițiile actuale. Bangladesh, deși a oferit azil, se confruntă cu resurse limitate și presiuni interne.
Școala distrusă era un simbol al speranței pentru fetele rohingya, care luptă pentru educație într-o cultură care adesea le marginalizează. „Fetele noastre învață cu lumânări, în corturi care se scurg. Și acum, chiar și acea speranță a fost îngropată sub noroi”, a spus o mamă îndurerată.
În urma tragediei, autoritățile din Bangladesh au anunțat că vor reloca unele familii din zonele cu risc, dar măsurile sunt lente și insuficiente. Organizațiile neguvernamentale cer fonduri de urgență pentru consolidarea adăposturilor și construirea de școli sigure. Între timp, ploile continuă, iar fiecare oră aduce un nou pericol.
Această catastrofă nu este doar o știre tristă, ci un semnal de alarmă pentru întreaga lume. Peste un milion de oameni trăiesc la limita supraviețuirii, iar schimbările climatice agravează situația. Dacă nu se iau măsuri urgente, astfel de incidente vor deveni din ce în ce mai frecvente.
De ce este important:
Această tragedie scoate la lumină vulnerabilitatea extremă a refugiaților rohingya, care sunt prinși între persecuția din Myanmar și condițiile inumane din taberele din Bangladesh. Alunecarea de teren care a ucis șapte copii și un profesor nu este un accident izolat, ci un simptom al unei crize umanitare ignorate de multă vreme. Comunitatea internațională trebuie să acționeze acum pentru a oferi adăposturi sigure, educație și o soluție politică durabilă pentru rohingya. Fiecare viață pierdută este o acuzație la adresa indiferenței globale.
