În ciuda declarațiilor optimiste ale secretarului Apărării, Pete Hegseth, care susține că armata iraniană a ajuns „la cel mai scăzut nivel din istorie”, Iranul rămâne capabil să lanseze atacuri masive cu drone și rachete. Unele informații de intelligence sugerează că Teheranul și-a reconstituit și chiar și-a crescut capacitatea de a produce aceste arme. În acest context, Statele Unite au mutat mai multe avioane și unități de apărare antirachetă în regiune, pregătindu-se pentru o posibilă campanie de lovire a punctelor de lansare ale forțelor iraniene. Două Unități Expediționare de Marină (MEU) și componente ale Diviziei 82 Aeropurtate sau 101 Aeropurtate sunt deja staționate în zonă.
Cu toate acestea, rapoartele conform cărora Statele Unite și aliații săi din Golf și-au epuizat arsenalele de rachete defensive, precum și rachetele de croazieră Tomahawk, ar putea fi o constrângere majoră. Deși Trump nu pare să fi luat încă o decizie finală, el are la dispoziție mai multe opțiuni pentru a merge mai departe.
Prima opțiune: intensificarea loviturilor aeriene și cu rachete
Una dintre provocările acestei strategii este că lista țintelor militare ar putea fi deja epuizată. Dacă se extinde campania aeriană, ar însemna atacarea infrastructurii civile, inclusiv a instalațiilor de producere a energiei, rețelelor electrice, podurilor, drumurilor, rețelelor de televiziune și telefonie. Rezultatele probabile sunt dezastruoase: Trump ar fi acuzat de crime de război, populația iraniană s-ar uni în resentimente împotriva SUA, iar capacitatea Iranului de a riposta nu ar fi redusă semnificativ. Teheranul ar putea lovi instalațiile de desalinizare și infrastructura energetică din Golf, provocând o catastrofă umanitară. Nu există planuri pentru a face față unui astfel de scenariu. Prețul petrolului ar putea sări la 150 sau chiar 200 de dolari pe baril, declanșând un dezastru economic internațional.
A doua opțiune: o invazie terestră
Forțele actuale desfășurate în regiune sunt prea mici pentru a atinge obiective militare realiste. O Unitate Expediționară de Marină (MEU) numără aproximativ 2.500 de pușcași marini, dintre care doar 800 sunt infanterie, capabili să execute operațiuni terestre foarte limitate. Unitățile aeropurtate se desfășoară cu doar câteva zile de provizii (gloanțe, mâncare, baterii). Reaprovizionarea este esențială. După cum a subliniat generalul american în retragere Barry McCaffery, chiar și 150.000 de soldați ar putea să nu fie suficienți pentru a asigura controlul Strâmtorii Hormuz de-a lungul coastei iraniene. Atacarea insulei Kharg necesită un tranzit lung și periculos de la capătul vestic al Strâmtorii Hormuz, ceea ce ar crea condiții pentru un număr mare de victime în rândul trupelor americane.
A treia opțiune: utilizarea unei arme nucleare
Trump ar putea recurge la o armă nucleară, măcar ca o lovitură demonstrativă. Aceasta ar deschide o cutie a Pandorei catastrofală. Trump ar fi declarat criminal de război. Indiferent unde și cum ar fi detonată arma – explozie aeriană sau la sol – ar avea efecte devastatoare. Dacă ar exploda în atmosfera superioară, bomba nucleară ar emite un impuls electromagnetic (EMP) care ar distruge practic toate sistemele cu cipuri pe sute de kilometri dincolo de Iran. Puține armate moderne, inclusiv cele din Golf, sunt protejate împotriva EMP din cauza costurilor. O explozie la sol ar forma un nor radioactiv care, datorită vânturilor, s-ar deplasa spre est, afectând populații dincolo de Iran. O consecință geopolitică majoră ar fi că un astfel de atac ar putea schimba modul în care președintele rus Vladimir Putin vede posibilitatea utilizării armelor nucleare în războiul din Ucraina.
Cea mai promițătoare opțiune: revendicarea victoriei și negocierea
Având în vedere această listă de opțiuni neplăcute, cea mai promițătoare cale este să pretindă victoria și să urmărească negocierile. Trump va spune că a adus Iranul la masa negocierilor, chiar dacă discuțiile dintre Washington și Teheran nu s-au oprit niciodată, în ciuda escaladării. Prima problemă ar fi redeschiderea Strâmtorii Hormuz și a Bab al-Mandeb. Prețurile petrolului ar scădea, piețele de capital ar reveni, iar Trump ar lua creditul. Un război devastator și o criză economică ar fi evitate în mod rezonabil. Aceasta este cea mai bună și singura sa opțiune sensibilă.
De ce este important:
Acest articol evidențiază dilemele cu care se confruntă administrația Trump în relația cu Iranul, subliniind că orice opțiune militară are consecințe potențial catastrofale, de la crime de război și crize umanitare până la destabilizarea economică globală. Înțelegerea acestor opțiuni este crucială pentru a evalua riscurile reale ale unui conflict și pentru a susține soluțiile diplomatice, care rămân singura cale rațională de a evita un dezastru.
