Pakistan se confruntă cu o cursă disperată împotriva timpului și a probabilităților în încercarea de a convinge Iranul să se returneze la masa de negociări cu Statele Unite, în timp ce un armistice de două săptămâni, în vigoare de la începutul conflictului, se apropie de expirare – miercuri seară, ora locală a Statelor Unite, corespunzător joia dimineață în Orientul Mijlociu. Inițial programat să se termine marți seară în ora Washington, armistiul a fost prelungit de președintele Donald Trump cu 24 de ore, iar acum se așteaptă să se termine miercuri seară în Washington, adică joia dimineață în Islamabad. Funcționarii pakistaniști implicați în eforturile de mediere rămân prudent optimiști, sperând că Teheran ar putea trimite o echipă de negociatori până miercuri, dar o serie de acțiuni escalatorii luate de Statele Unite în ultimele 48 de ore au introdus o doză de skepticism în eforturile de pacificare din partea Islamabadului.
În contextul acestor dezvoltări, vicepreședintele Statelor Unite, JD Vance, se pregătește să zboare spre Islamabad, cu plecare așteptată marți seară în ora Pakistanului (dimineața în SUA) și sosire marți dimineață târziu în Islamabad. El va fi însoțit de invițul special al președintelui Trump pentru Iran, Steve Witkoff, și de generai Jared Kushner, fiul în lege al președintelui, cei trei fiind aceiași funcționari care au condus delegația americană în prima rundă de negociări directe cu Iranul, desfășurată în Islamabad pe 11 aprilie.
Totuși, Iranul a continuat să-și exprime public refuzul să se implice în negociări, chiar și în timp ce Pakistan și alți mediatori lucrează în spate pentru a convinge Teheran să se returneze la masă înainte de expirare. Ambasadorul Iranului în Pakistan, Reza Amiri Moghadam, a postat pe rețelele sociale o citare inspirată din "Ură și prejudecătă" lui Jane Austen, afirmând că "o adevăr universal recunoscut" este că "o stată care deține o civilizație mare nu va negocia sub amenințare și forță", descriindu-l ca un "principiu substancial, islamic și teologic". Ministerul Extern al Iranului a reiterat că nu are planuri să reia contactul diplomatic cu Washington în prezent, iar speakerul Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf – care conduce și echipa de negociare a Teheranului – a acuzat direct pe Trump că vrea să transforme masa de negociări "într-o masă de predare sau să justifice un nou războiu", adăugând că Iranul nu acceptă negociări sub umbra amenințărilor și că s-a pregătit să "reveleze noi cărți pe teren de luare" în ultimele două săptămâni.
Chiar și șeful judecătoriei iraniene, Gholamhossein Mohseni Ejei, a avertizat că Teheran trebuie să mențină "gata în 100%" date fiind "o posibilitate puternică" de noi atacuri americane. aceste declarații publice urmează un incident grav din 23 martie, când forțele navale americane au focat și abordat navele cargo iraniană Touska în Golfo de Oman, după ce a încercat să treacă printr-un blocaj naval aplicat de SUA de la 13 aprilie împotriva navelor legate de Iran prin Straitul Hormuz. Teheran a denunciat acest lucru ca o violare a armistiului și a cerut eliberarea imediată a navelei, echipajului și familiilor acestora. Ministerul Extern iranian a caracterizat capturarea ca "extrem de periculoasă" și "criminală", avertizând că Iranul "va folosi toate capacitățile sale" pentru a apăra interesele naționale.
Marți, SUA au anunțat că au abordat și o a doua navă, cargo vessel M/T Tifani, în Asia-Pacific, care era deja sub sancțiuni americană pentru transportul de petrol iranian. Deși aceste acțiuni au îngroșat tenziunile, unii analisti sugerează că ar putea exista o deschidere étroită: eliberarea echipajului navei Touska ar putea fi interpretată de Teheran ca un semnal verde pentru a mai puțină rigideţi poziţia sa privind negociările.
Umer Karim, felow asociat la Centrul de Cercetare King Faisal din Riyadh, a declarat că semnalul principal pe care Iranul îl așteaptă este încheierea blocajului naval american, sau cel puțin o intenție clară de a-l relaxa. El a reamintit că, în prima rundă de negociări, Iranul a inițial condiționat participarea printr-un armistice în Liban, înainte să intre în discuții fără una. Muhammad Khatibi, un analist politic din Teheran, a explicat că poziţia iraniană a fost constantă: Teheran crede că, cât timp nu poate exporta petrolul său, nu va permite nici altor state din regiune să facă asta. El a sugerat că un relaxare tangibilă a blocajului nu trebuie să fie anunțată public – ar putea avea loc prin pași reciprocă, de exemplu prin concedierea de către SUA a unor transporturi de petrol iranian, cu reciprocitate de partea Teheranului.
"Iranul nu dorește să se reangleze într-un nou conflict", a declarat Khatibi, "dar din perspectiva Teheranului, acesta este un război de supraviețuire, și este pregătit să lupte cu toate mijloacele disponibile până la capăt".
Analistii au remarcat de asemenea că poziţia publică a Iranului reflectă o dinamică internă de politică, în care Corpsul Gardiei Revoluționare Islamice (IRGC) a exercitat presiune asupra echipei de negociare pentru a adopta o linie mai dură, conditionând orice returnare la masă printr-un sfârșit total al blocajului naval american. Heiran-Nia, un cercetător specializat în afaceri iraniene, a declarat că această diferență a fost vizibilă în weekend, când au fost rapoarte despre lovituri pe navele care încercau să treacă prin Strait – inclusiv două nave indiene, lucru care a dus la convocarea ambasadorului iranian în New Delhi de către India.
"Atacul asupra tancelor în timpul armistiului demonstrează dominanța IRGC-ului asupra echipei diplomatice și disrespectul față de pozițiile lor", a declarat Heiran-Nia. Totuși, el a adăugat că, dacă se ajunge la un acord, acesta probabil va avea un caracter suveran și va fi impus de conducerea Iraniană, iar IRGC-ul îl va accepta, chiar dacă inițial s-a opus.
Pe partea americană, Trump a stabilit linii roșii publice clare: cere Iranului să renunțe la enrichirea uranului și să predă stocurile existente de uran enrichiat. A declarat de asemenea că SUA nu vor ridica blocajul de la Straitul Hormuz până ce Iranul nu va consimți să negocieze. "Vor negocia, și dacă nu, vor vedea probleme ca niciodată", a declarat Trump într-un interviu de luni. Întrebarea enrichimentului rămâne linia principală de fâlcă: în prima rundă, negociatorii americani au propus o pauză de 20 de ani la enrichire, iar Iranul a controbat cu cinci ani. Trump a declarat public că vrea zero enrichire și a refuzat să establească un termen pentru această moratoriu. Analistii explică că Iranul încearcă să extragă maxim avantajul din această poziție de leveraj înainte de a semna orice acord, deoarece, odată ce un tratou este în vigoare, "aceste cărți nu mai pot fi jucate".
"Iranul înțelege că încă are leveraj", a declarat Karim, "și că trebuie să-l folosească la nivelul maxim în orice negociere". El a adăugat: "SUA vrea să élimină cartea Straitului Hormuz din mâna Iranului, iar Iranul, pe de altă parte, vrea să o păstreze nu doar ca carte de negociere, ci și ca activ strategic".
Eforturile de mediere ale Pakistanului sunt în plus complicată de mesajele publice ale lui Trump pe Truth Social și în declarațiile de presa, în care a afirmat – în mod prematur și neconfirmat – că Iranul ar fi acceptat prevederi precum predarea uranului enrichiat. Funcționarii iranieni au respins public aceste afirmații, iar unele surse interne din administrația americană au recunoscut că comentariile lui Trump au fost prejudiciale, date fiind sfiducia profundă a Teheranului față de Washington. Totuși, Karim a sugerat că mesajele lui Trump ar fi mai mult o formă de poziționare decât un obstacol structural la negociări, iar Heiran-Nia a subliniat că modul în care Islamabad va cadra procesul va fi critic, indiferent de rezultat, dat fiind că Pakistanul este singurul actor care are legături militare și de securitate atât cu Washington, cât și cu Teheran – și rolul său în formarea narativului în jurul oricărui acord, care să permită ambele părți să declare succes, va fi "de importanță critică".
În final, broadcasterul de stat iranian, Islamic Republic of Iran Broadcasting, a declarat marți că nicio delegație diplomatică iraniană – fie primară, secundară, inițială sau de urmărire – nu a călătorit spre Islamabad. Totuși, o sursă iraniană anonimă a spus că există indicații forte că o delegație va încă merge în Pakistan, adăugând că considerațiile de securitate rămân centrale în orice decizie. "Alternativa, întoarcerea la război, în timp ce nu se poate stabili niciun echilibru durabil, promite distrugere devastatoare", a concluzionat sursa.
Pakistan se luptă împotriva timpului pentru a convoca Iran la negociările cu Statele Unite în timp ce armistiul se apropie de final
