Într-o conferințe de presă exclusivă, organizată luni, Luckey a fost categoric: nu are nicio intenție să plece. "Cred că acest act fiscal, dacă îi poți spune un impozit, va cauza multe probleme. Determină mulți oameni să fugă, oameni pe care nu vreau să-i văd plecând. Va face ca companii cu care lucrez să părăsească statul, ceea ce este o problemă pentru mine. Dar, deocamdată, eu nu fug. Stau. Cred că California este ceva special. Vreau să lupt pentru California", a declarat fondatorul Anduril.
Poziția sa nu este una de comoditate, ci una de principiu – și a adus în discuție o fractură interesantă în clubul exclusiv al miliardarilor. Luckey a recunoscut că a simțit presiunea colegilor să facă front comun și să anunțe plecarea. "A fost un punct de fricțiune între mine și unii dintre prietenii mei miliardari", a spus el. "Mi-au zis lucruri de genul: 'Palmer, trebuie să ai solidarițate cu noi. Nu poți să permiți aceste politici foarte rele. Dacă stai și nu pleci, le arăți că nu există consecințe.' Îmi place argumentul, dar nu-l voi susține acum pentru că încă cred că putem repara lucrurile."
Nu e vorba de o refuzare a plății impozitelor în principiu. Problema Luckey – și a multora alți antreprenori – e structura propunerii. Inițiativa, susținută de o ramură a Sindicatului Muncitorilor din Sănătate (United Healthcare Workers), ar taxa valoarea netă a rezidenților cel mai bogați, inclusiv activele nerealizate (acțiuni care nu au fost vândute) și activele nelichide (greu de transformat în numerar). Penalizările pot atinge 40%.
"E ca o confiscare a bogăției viitoare", a explicat Luckey. "Dar asta nu e nici cea mai mare problemă. Cel mai mare e impozitul pe controlul propriei companii." Aici intervine o nuanță tehnică crucială, evidențiată și de Tax Foundation, un think-tank de politici fiscale. Propunerea tratează cineva cu drepturi de vot ca deținând cel puțin aceeași cotă a companiei. Aceasta lovește dur fondatorii cu acțiuni cu vot superioară (super-voting shares), care au mai multe voturi pe acțiune, dar dețin o minoritate a capitalului. Un fondator cu 40% din voturi dar 10% din proprietate ar putea fi impozitat ca și cum ar deține 40%, iar vânzarea tuturor acțiunilor sale ar putea să nu acopere factura.
Redactorii măsurii contestă această interpretare, sustinând că acțiunile cu vot superioară sunt active tranzacionate public și evaluate diferit. Dar pentru Luckey, riscul e concret. "Sunt un fondator care a ridicat mulți bani, m-am diluat mult. Am dat acțiuni angajaților mei", a povestit el. "Angajații mei au mai multă capital în Anduril decât eu. Am dat multă capitală oamenilor, dar am păstrat drepturile de vot astfel încât, când acești angajați își vinză acțiunile pentru a plăti creditele la casă sau orice altceva, controlul nu ajunge la oameni de afară companiei."
Această structură nu e un capriciu. Anduril este un contractor principal al armatei americane, vândând drone, sisteme de supraveghere și software militar. Controlul strategic e o problemă de securitate națională, nu doar una financiară. Luckey a adăugat o detalie care arată cât de legat e de stat și de țară: "Dacă aș pleca vreodată, pierd toate acele drepturi de vot. Drepturile mele de vot există atâta timp cât sunt cetățean american, locuiesc în América și conduc Anduril."
Calculul e uimitor: 5% din evaluarea de 61 de miliarde a Anduril înseamnă o factură de aproximativ 3 miliarde de dolari, doar pe acest activ. O sumă care ar forța vânzarea masivă de acțiuni, destabilizând compania și, potențial, compromitând contractele de apărare.
Contextul larg: California a pierdut în ultimii ani populație și bogatie în favoarea statelor fără impozit pe venit, precum Texas și Florida. Elon Musk a mutat Tesla și X în Texas. Larry Ellison a mutat Oracle. Mulți capitaliști de risc au relocat operațiunile. Propunerea acestui impozit pe bogăție – care ar trebui să fie votată în 2026 – e văzută de mulți ca ultimul clopot pentru exodul elitelor economice.
Dar Luckey nu e un miliardar tipic. Nu a moștenit, nu a făcut bani din finanțe speculative. A construit tehnologie tangibilă: realitate virtuală, apoi sisteme de apărare autonome. E un libertarian declarat, susținător al lui Trump, critic al culturii "woke" din Silicon Valley, dar și un patriot care crede că inovația americană trebuie protejată acasă. Refuzul său să plece e, paradoxal, un act de rebeliune împotriva presiunii grupului său de referință.
"Vreau să lupt pentru California" – fraza sună ca un slogan de campanie, dar pentru Luckey e o realitate operativă. Anduril extinde rapid, câștigând contracte majore cu Pentagonul, inclusiv programul CCA (Collaborative Combat Aircraft) pentru drone de luptă autonome. Plecarea ar însemna nu doar o bătălie fiscală personală, ci o ruptură logistică și strategică.
Susținătorii impozitului argumentează că banii – estimat la zeci de miliarde anual – ar finanța Medi-Cal (asigurarea sănătății pentru veniturile mici), educația și asistența alimentară. "Sănătate, educație, hrană" – sunt pilonurile discursului progresist. Dar oponenții, inclusiv Luckey, văd o pericoloză precedentă: taxarea bogăției pe hârtie, înainte de lichidare, sparge principiul că impozitele se plătesc din venituri reale, nu din evaluări teoretice. Mai mult, penalizarea controlului fondatorilor ar descuraja structurile de guvernanță pe termen lung, favorizând speculanții de pe termen scurt.
De ce nu pleacă Luckey? Poate pentru că, la diferența de alții, are ceva de pierdut mai mare decât bani: controlul pe o companie care definește viitorul apărării americane. Sau poate pentru că, la 32 de ani, încă crede că se pot schimba lucrurile din interior, nu fugind de ele. Într-o epocă în care elita economică pare din ce în ce mai mobilă, mai puțin legată de loc, opțiunea lui de a sta și a lupta e, cel puțin, o notă de bază diferită.
Rămâne de văzut dacă California va adopta măsura și cum va reacciona Luckey atunci. Dar pentru acum, mesajul e clar: nu toți miliardarii sunt gata să cumpere biletele de avion. Unii încă cred că merită să se bată pentru locul care i-a făcut.
