De la începutul ostilităților, în octombrie 2023, armata israeliană a lansat mii de raiduri aeriene și bombardamente de artilerie asupra localităților de frontieră din sudul Libanului. Hezbollah, la rândul său, a răspuns cu rachete și drone, transformând regiunea într-un câmp de luptă intens. Dar dincolo de zgomotul exploziilor și fumul incendiilor, un pericol invizibil s-a răspândit în pământ: substanțe chimice toxice, metale grele, resturi de muniții neexplodate și combustibili arși. Acestea au pătruns în sol, au contaminat apele freatice și au otrăvit culturile agricole, afectând direct mijloacele de trai ale comunităților locale.
Echipa NPR, care a avut acces limitat în zonele de conflict, a reușit să colecteze probe de sol din mai multe puncte strategice: aproape de granița cu Israelul, în jurul satelor abandonate și pe terenuri agricole care au fost lovite în mod repetat. Analizele de laborator au indicat niveluri alarmante de plumb, mercur, arsen și compuși organici volatili, proveniți în principal din explozibilii și din arderea munițiilor. În unele probe, concentrațiile de metale grele au depășit de zece ori limitele considerate sigure pentru sănătatea umană. „Este ca și cum pământul a fost otrăvit cu intenție”, a declarat un specialist în toxicologie care a analizat datele, cerându-și anonimatul. „Chiar dacă războiul s-ar termina mâine, aceste terenuri nu vor mai putea fi folosite pentru agricultură ani de zile, poate chiar decenii.”
Impactul nu se limitează însă la sol. Ecosistemele din sudul Libanului, cunoscute pentru biodiversitatea lor remarcabilă – păduri de stejar, măslini seculari, zone umede care adăpostesc specii migratoare – au fost pur și simplu șterse de pe hartă. Incendiile provocate de bombardamente au mistuit mii de hectare de vegetație, iar fumul toxic a acoperit cerul timp de săptămâni. Animalele sălbatice, inclusiv specii protejate precum lupii, hienele și numeroase păsări, au fost ucise sau alungate, iar lanțurile trofice au fost grav perturbate. Un raport al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), citat de NPR, estimează că aproximativ 30% din suprafețele împădurite din sudul Libanului au fost afectate, iar refacerea lor naturală ar putea dura peste o sută de ani.
Pentru locuitorii care au rămas sau care încearcă să se întoarcă, realitatea este sumbră. Majoritatea sunt fermieri sau crescători de animale, dependenți de pământ pentru supraviețuire. „Nu avem încotro. Trebuie să ne întoarcem, dar nu știm dacă putem cultiva ceva”, spune un bărbat dintr-un sat de lângă Bint Jbeil, care a cerut să nu-i fie dezvăluit numele. „Am încercat să plantăm roșii, dar au ieșit mici și galbene. Pământul este bolnav.” Testele de sol realizate de NPR confirmă temerile sale: în multe zone, nivelul de salinitate și aciditate a crescut dramatic, făcând culturile imposibile fără o reabilitare costisitoare.
În plus, prezența munițiilor neexplodate reprezintă un pericol permanent. Se estimează că zeci de mii de bombe, obuze și rachete nu au detonat, fiind împrăștiate pe câmpuri, în grădini și chiar în curțile caselor. Organizațiile umanitare avertizează că aceste resturi vor ucide sau mutila civili mult timp după încetarea focului, așa cum s-a întâmplat în alte conflicte, cum ar fi cele din Irak sau Afganistan. Curățarea lor ar putea dura ani și ar costa milioane de dolari, bani pe care Libanul, aflat într-o criză economică profundă, nu îi are.
Războiul a avut, de asemenea, un efect devastator asupra resurselor de apă. Bombardamentele au lovit stații de pompare, rețele de canalizare și rezervoare, iar scurgerile de combustibil și substanțe chimice au contaminat râurile și pânzele freatice. În unele sate, apa de la robinet este acum improprie consumului, iar locuitorii sunt nevoiți să cumpere apă îmbuteliată, un lux pe care mulți nu și-l pot permite. Această criză a apei exacerbează și mai mult suferința unei populații deja traumatizate de violență și strămutare.
Specialiștii în mediu subliniază că această degradare nu este doar o problemă locală, ci are implicații regionale și globale. Solul contaminat poate fi spălat de ploi și poate ajunge în Marea Mediterană, afectând ecosistemele marine și lanțul alimentar. De asemenea, praful toxic ridicat de vânt poate fi transportat pe distanțe mari, expunând populații din alte țări la riscuri pentru sănătate. Într-o regiune deja marcată de conflicte și schimbări climatice, această nouă criză ecologică adâncește vulnerabilitățile existente.
Cu toate acestea, eforturile de evaluare și curățare sunt minime. Guvernul libanez, paralizat de criza politică și financiară, nu are capacitatea de a răspunde. Organizațiile internaționale, deși prezente, se confruntă cu lipsa fondurilor și cu dificultăți de acces din cauza insecurității. NPR a încercat să obțină un comentariu de la armata israeliană cu privire la impactul asupra mediului, dar nu a primit niciun răspuns. Această tăcere este elocventă: costul ecologic al războiului este tratat ca un secret de război, nu ca o prioritate umanitară.
În timp ce diplomații discută despre încetarea focului și despre granițe, pământul otrăvit al Libanului rămâne o rană deschisă. Fără o acțiune urgentă și coordonată, această moștenire toxică va defini viața a milioane de oameni pentru generații întregi. Nu este doar o problemă de mediu, ci una de justiție, de drepturi fundamentale și de supraviețuire. Când războiul se va termina, adevărata bătălie va începe: aceea de a reda pământului viața pe care războiul i-a furat-o.
De ce este important:
Această investigație arată că războaiele moderne nu ucid doar oameni, ci și ecosistemele care susțin viața. Poluarea solului și a apei din sudul Libanului va afecta sănătatea publică, securitatea alimentară și stabilitatea economică a regiunii pentru decenii. Este esențial ca comunitatea internațională să recunoască și să abordeze aceste daune colaterale, nu doar din motive umanitare, ci și pentru a preveni viitoare conflicte generate de resursele naturale degradate. Fără o acțiune imediată, pământul otrăvit va deveni o sursă de suferință și instabilitate, transformând o tragedie deja imensă într-o criză permanentă.
