„Cred că s-a spus deja clar”, a răspuns Papa atunci când a fost întrebat despre declarațiile vicepreședintelui american JD Vance, care în aprilie apelase la teoria războiului drept pentru a justifica intervenția militară în Iran. „Când Papa spune că Dumnezeu nu este niciodată de partea celor care învârt sabia, există o tradiție de peste 1.000 de ani a teoriei războiului drept”, afirmase Vance, adăugând că Suveranul Pontif ar trebui să fie „mai atent” când vorbește despre teologie. Președintele Donald Trump a mers și mai departe, numindu-l pe Papă „slab” în privința războiului, într-o postare pe Truth Social.
Dar Papa Leon nu a ezitat să riposteze, arătând spre cea mai recentă enciclică a sa, „Magnifica Humanitas” (Măreața Umanitate), care declară fără echivoc că teoria războiului drept a fost „prea des folosită pentru a justifica orice fel de război” și este „acum depășită”. „Problema este că teoria războiului drept provine din secole trecute, când nu puteam imagina armele și capacitatea oamenilor de a distruge”, a explicat Papa. În locul forței care lovește disproporționat civilii, documentul propune alternative precum „dialogul, diplomația și iertarea”.
Aceasta nu este prima dată când Papa Leon se opune războiului din Iran. De la începutul conflictului, în februarie, a făcut apeluri repetate pentru pace și dialog. Mai mult, a făcut din „depășirea teoriei «războiului drept»” unul dintre temele primului consistoriu pe care l-a convocat la Vatican, în 26-27 iunie, reunind cardinali din întreaga lume.
Dar declarațiile de sâmbătă nu s-au limitat la Iran. Papa și-a exprimat și îngrijorarea profundă pentru Ucraina, mai ales după ce președintele rus Vladimir Putin a refuzat recent să se întâlnească cu Volodimir Zelenski. „Sunt îngrijorat pentru Ucraina”, a spus Papa. „Trebuie să împingem cu adevărat pentru a ajunge la un sfârșit al conflictului și al războiului și pentru a găsi o soluție”, a adăugat el, cerând negocieri continue. „Deja au trecut patru ani și jumătate. Trebuie să ajungem la o soluție”, a subliniat, recunoscând eforturile Statelor Unite de a media pacea.
Papa a vorbit și despre Liban, o țară pe care a vizitat-o în noiembrie și cu ai cărei lideri religioși rămâne în contact. „Situația este foarte complexă”, a spus el, pe fondul ofensivei israeliene în sudul țării.
Pentru a înțelege pe deplin această poziție, trebuie să ne întoarcem la rădăcinile teologiei. Teoria războiului drept, formulată de Sfântul Augustin și dezvoltată de Toma de Aquino, stabilește condiții stricte pentru ca un conflict să fie moral: cauză justă, autoritate legitimă, intenție corectă, ultimă soluție, proporționalitate și șanse rezonabile de succes. În viziunea Papei Leon, armele moderne – drone, bombe termobarice, arme nucleare tactice – fac ca aceste criterii să fie imposibil de îndeplinit. Civilii sunt întotdeauna cei care suferă disproporționat, iar „ultima soluție” devine rapid prima.
Criticii spun că Papa confundă teoria cu abuzurile ei. „Teoria războiului drept nu justifică orice război; tocmai ea îl limitează”, susțin unii teologi. Dar Papa Leon nu este primul care o consideră depășită. Papa Ioan Paul al II-lea a folosit-o pentru a condamna războiul din Irak, iar Papa Francisc a numit-o „o teorie învechită”. Leon duce însă lucrurile mai departe: în enciclica sa, el propune o nouă paradigmă, bazată pe „iubirea față de dușmani” și pe „rezistența non-violentă”.
Implicațiile sunt uriașe. Dacă Vaticanul respinge oficial teoria războiului drept, atunci orice conflict militar – inclusiv cel din Iran – devine, din punct de vedere moral, o crimă. Nu mai există „războaie sfinte” sau „cruciade”. Există doar suferință și păcat. Aceasta este o schimbare seismică în gândirea catolică, care ar putea influența milioane de credincioși și ar putea tensiona relațiile cu statele care invocă morala creștină pentru a-și justifica acțiunile.
De ce este important:
Declarația Papei Leon al XIV-lea nu este doar o opinie religioasă, ci un act politic și moral de o importanță covârșitoare. Într-o lume în care războaiele sunt din ce în ce mai frecvente și mai devastatoare, respingerea oficială a teoriei războiului drept de către cel mai înalt lider spiritual al creștinătății ar putea remodela dezbaterile despre etica conflictelor armate. Ea subminează justificările teologice ale intervențiilor militare, oferind în schimb o viziune bazată pe dialog și iertare. În plus, pune presiune pe liderii politici să caute soluții pașnice, iar pe credincioși să refuze să sprijine războaiele „drepte”. Este un moment istoric care va fi citat de generațiile viitoare ca un punct de cotitură în relația dintre Biserică și stat, și dintre credință și forță.
