Votul de 78 la 0 a marcat o rupere totală între Peña și propriul său partid, Colorado, care domnează Paraguay-ul de aproape șaptezeci de ani. Deputații majoritari s-au alăturat opoziției pentru a susține destituirea, după trei zile de proteste violente care au clătinit capitala Asunción. Acum, dosarul merge la Senat, unde este nevoie de o majoritate de două treimi pentru a-l condamna definitiv și a-l demite din funcție.
Totul s-a întâmplat într-o viteză stupefiantă. Peña, aliat apropiat al președintelui american Donald Trump, a anunțat demisia într-un video postat pe X (fostul Twitter) în timp ce deputații dezbateau deja impeachment-ul. A invocat "stabilitatea țării, pacea socială și necesitatea de a păstra instituțiile democratice". A cerut scuze — "Îmi cer scuze poporului dacă i-am dezamăgit" — dar a refuzat să asume responsabilitatea directă pentru criza bancară care a plungat una dintre cele mai stabile economii din America de Sud într-un haos financiar și politic.
Tranșa de putere era planificată pentru aceeași seară. Congresul trebuia să acceptă formal demisia la ora 17:00, deschizând calea pentru vicepreședinte, Pedro Alliana, să fie învestit președinte o oră mai târziu. Alliana va finaliza mandatul până în august 2028, iar parlamentarii vor alege un nou vicepreședinte.
Dar cum s-a ajuns aici? Povestea Băncii Ueno este una de avertizare despre proximitatea periculoasă dintre puterea politică, regulatorii și elitele de afaceri.
Un imperiu digital construit pe promisiuni și banii statului
În mai puțin de cinci ani, Ueno a trecut de la o societate de financing obscură la un nume de casă, devenind banca principală pentru peste 60% din adulții din Paraguay. Strategia a fost agresivă: cash-back generos la cumpărături, expansiune rapidă la peste 70 de agenții, sponsorizarea echipei naționale de fotbal și brandul plasat pe stadionul principal al țării.
Sub președinția Peña, banii publici au afluat masiv în cofrele Ueno. La un moment dat, luna trecută, banca deținea aproximativ 800 de milioane de dolari în depozite publice — cam un sfert din totalul activelor — inclusiv fonduri de la fondul de pensii de stat, fondul de sănătate și operatorile barajelor hidroelectrice geante ale țării.
Legăturile erau prea strânse pentru a fi ignorate. Până anul trecut, Peña deținea o participare într-o companie legată de holding-ul care controlează Ueno. El a numit, de asemenea, Carlos Carvallo, președintele Financierei Ueno (predecesora băncii), la șefia Băncii Centrale — exact instituția care trebuia să supereze activitatea băncii sale. Un conflict de interese flagrant, care a persistat ani de zile sub ochii investitorilor internaționali care lauau "stabilitatea" și "creșterea" Paraguay-ului.
Semnalele de alarmă ignorate
În interiorul Băncii Centrale, inspecționii strigau de pericol de mult timp. În iunie, conform ziarului ABC Color, au descoperit un model de împrumuturi riscante către "insiders" — companii legate de proprietarii băncii — care depășeau limitele legale și lipsesc garanții suficiente. Într-o singură zi din septembrie 2025, aproape 39 de milioane de dolari au fost direcționate către trei astfel de companii.
Peña a respins repetat avertizările. Chiar și luna trecută, apăra Ueno și supravegherea Băncii Centrale, respingând preocupările ca pe o "campanie de batjocură" destinată să îngrozească publicul.
Colapsul
Luni, totul s-a prăbușit. Regulatorii, investigând împrumuturile către firmele legate de proprietari, au găsit credite slab documentate și cheltuieli încadrate greșit ca active. Odată corectate cărțile, capitalul băncii — tamponul obligatoriu pentru acoperirea pierderilor — a căzut sub jumătate din minimul legal.
Marți, Banca Centrală a intervenit: a pus mâna pe Ueno, a anunțat mutarea conturilor clienților și a activelor valabile către alte bănci, urmată de lichidarea restului. Aplicația, cardurile și transferurile Ueno au devenit inaccesibile de la o zi pe alta. Filialele au închis ușile, lăsând depozitanții desperați în cozi interminabile, imposibilitați să acceseze banii lor.
Miercuri, panica s-a extins. O cursă deschisă de conturi la alte bănci a blocat aplicațiile mobile ale acestora, amplificând haosul. Autoritățile au apelat la calm, dar încrederea era deja spartă.
"70 de ani de jefuire"
Pe stradă, mesajul era clar. "Santiago Peña și Partidul Colorado ne-au furat toate economiile", striga Luis Pineda, unul dintre manifestanți care mergeau spre Congres miercuri. "Ne-am saturat de 70 de ani de jefuire."
Fraza resumează frustrarea acumulată. Partidul Colorado a domnat Paraguay-ul de aproape trei quarturi de secol, cu o scurtă întrerupere. Sistemul clientelar, controlul instituțiilor și amestecul dintre interese politice și afaceri private au creat un mediu în care o bancă legată de președinte a putut crește necontrolată, hrănită cu banii pensiunilor și a sănătății poporului.
Consecințele: o ţară la un punct de răscruce
Tranziția către Alliana nu va rezolva criza de fond. Milioane de paraghieni au economiile blocate, 7.000 de angajați ai băncii au rămas fără salarii, iar sistemul financiar întreg tremură sub șocul pierderii încrederii. Investitorii străini, care au văzut în Paraguay un refugiu de stabilitate macroeconomică, își reevaluează acum riscul.
Pentru Peña, căderea este spectaculoasă. Un economist format la Columbia University, fost ministru al Finanțelor, a fost văzut ca tehnocratul care va moderniza țara. În schimb, moștenește un scandal care arată limitele unei "stabilități" construite pe compromise opace.
Senatul va decide acum soarta sa juridică, dar soarta sa politică este deja sigilată. Paraguay-ul se confruntă cu cel mai mare test al democratiei sale din decenii: poate un sistem politic dominat de un singur partid să se curățeze singur, sau va continua ciclul impunității?
De ce este important:
Această criza nu este doar un scandal bancar sau o schimbare de gardă la Președinție. Este un moment de adevăr pentru Paraguay și pentru întreaga regiune. Demonstrează cum capturarea regulatorilor de către interese politice și afaceriste poate distruge în zile ceea ce economiile de ani de zile au construit: încrederea publică. Colapsul Ueno expune fragilitatea modelului de "stabilitate" promovat de FMI și agențiile de rating — o stabilitate macroeconomică care ascunde o putrezire instituțională profundă. Pentru cetățeanul comun, care a văzut pensia sau economia unei vieți blocată de o zi pe alta, lecția este dură: instituțiile nu l-au protejat, ci l-au expus. Cum va reacționa Paraguay-ul — cu reformă reală sau cu o simplă schimbare de fațade la putere — va dicționa traiectoria țării pentru următorul deceniu și va servi ca studiu de caz pentru toată America Latină despre costurile impunității elitei.
