Epidemia de Ebola din RDC, concentrată în nordul țării, este cea mai gravă din istoria Africii, cu 1.926 de cazuri confirmate și 702 de decese, potrivit ultimelor date oficiale. Răspândirea virusului în provinciile Haut-Uele și Tshopo aduce la cinci numărul provinciilor cu cazuri confirmate de Ebola. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a avertizat că este nevoie urgentă de o accelerare a răspunsului din partea partenerilor locali, naționali și internaționali pentru a controla epidemia.
Greva de la Rwampara a scos la iveală problemele cronice ale sistemului de sănătate din RDC, unde lucrătorii medicali sunt adesea plătiți cu întârziere sau deloc. Printre greviști se numără epidemiologi, investigatori de cazuri, șoferi și gropar. „Nu știm cum este posibil să nu fi fost plătiți de două luni”, a declarat Bahati Claude, un lucrător sanitar din centru, pentru Associated Press. El a adăugat că situația este disperată, deoarece mulți angajați au familii de întreținut și nu își mai permit să vină la muncă fără salarii.
Ministrul Sănătății din RDC, Roger Kamba, a declarat săptămâna trecută că guvernul lucrează pentru a rezolva problemele de salarizare și pentru a se asigura că angajații sunt plătiți. „Trebuie să ne asigurăm că aceste plăți ajung la persoanele potrivite”, a spus Kamba. „Ne-am confruntat cu câteva provocări, în special modificări ale listelor, care au dus la plângeri din partea unor persoane care spun că nu sunt plătite, deși lucrează. Avem mijloacele necesare pentru a rezolva această situație.” Cu toate acestea, declarațiile nu au fost suficiente pentru a opri greva, iar spitalul rămâne practic paralizat.
Eforturile de a opri răspândirea virusului au fost complicate de prezența rebelilor paramilitari, care controlează părți din regiune pentru a avea acces la zăcămintele valoroase de minerale. Acești rebeli nu doar că îngreunează accesul echipelor medicale, dar și alimentează neîncrederea populației față de autorități. De asemenea, dezinformarea, practicile funerare adânc înrădăcinate și lipsa de încredere în oficialii din domeniul sănătății au complicat răspunsul la epidemie. Lucrătorii sanitari au fost atacați de comunități care cred că boala este o formă de vrăjitorie, iar familiile îndoliate au ignorat protocoalele de siguranță, organizând ceremonii funerare tradiționale care implică atingerea corpului decedatului.
Impactul economic al epidemiei este devastator. Potrivit Națiunilor Unite, epidemia a împins aproape un milion de oameni în sărăcie. Comitetul Internațional de Salvare (IRC) a avertizat că situația se înrăutățește în zonele deja afectate, pe măsură ce transmiterea se accelerează, iar riscul ca boala să se răspândească în Sudanul de Sud vecin crește pe măsură ce epidemia se extinde în noi zone.
În același timp, un al doilea cetățean american infectat cu Ebola a fost internat într-o unitate specială de izolare de la Spitalul Universitar din Frankfurt, Germania, luni. Timo Wolf, șeful unității de izolare specială, a declarat că starea pacientului este „în prezent stabilă”. Bărbatul, în vârstă de aproximativ 60 de ani, a fost confirmat că a contractat boala vineri, în timp ce lucra pentru un grup de ajutor creștin în RDC. Acest caz subliniază riscul global pe care îl reprezintă epidemia, chiar dacă OMS nu a declarat încă o urgență internațională.
Epidemia actuală de Ebola din RDC a început în august 2018 și este a zecea din istoria țării. Deși au fost dezvoltate vaccinuri și tratamente eficiente, accesul limitat la acestea, infrastructura precară și conflictele armate fac ca lupta împotriva virusului să fie extrem de dificilă. Greva personalului medical de la Rwampara este doar ultimul semnal de alarmă că sistemul de sănătate din RDC este pe punctul de a ceda sub presiunea epidemiei.
De ce este important:
Această criză evidențiază fragilitatea sistemelor de sănătate din țările afectate de conflicte și sărăcie, unde chiar și cele mai elementare resurse – cum ar fi plata salariilor – lipsesc. Fără un personal medical motivat și plătit la timp, lupta împotriva Ebola este sortită eșecului, iar virusul poate continua să se răspândească nu doar în RDC, ci și în țările vecine, amenințând securitatea sanitară globală. Este un avertisment clar că investițiile în sănătate și stabilitatea socială sunt esențiale pentru prevenirea unor catastrofe umanitare.
