Keiko Fujimori, fiica fostului președinte Alberto Fujimori, a promis în discursul său de victorie că „ușile dialogului vor rămâne mereu deschise”. O declarație menită să liniștească o națiune profund divizată, după o campanie electorală marcată de acuzații reciproce și tensiuni sociale. „Nu vom guverna pentru unii sau pentru alții, ci pentru toți peruvienii”, a spus ea, încercând să-și construiască o imagine de unitate națională.
Alegerile au fost extrem de disputate. Cu peste 99% din voturi numărate, Fujimori a obținut 50,2% din sufragii, față de 49,8% pentru Sanchez. O diferență de doar câteva zeci de mii de voturi, care a făcut ca rezultatul final să fie așteptat cu nerăbdare timp de zile întregi. Observatorii internaționali au confirmat corectitudinea procesului electoral, deși tabăra lui Sanchez a contestat inițial rezultatul, cerând renumărarea voturilor în mai multe circumscripții. În cele din urmă, Sanchez a recunoscut înfrângerea, cerând susținătorilor săi să accepte rezultatul democratic.
Pentru Keiko Fujimori, aceasta este a treia încercare de a ajunge la președinție. A pierdut în 2011 în fața lui Ollanta Humala și în 2016 în fața lui Pedro Pablo Kuczynski. De data aceasta, însă, contextul i-a fost favorabil. Economia peruană, deși stabilă, nu a reușit să reducă inegalitățile sociale, iar corupția endemică a erodat încrederea în clasa politică. Fujimori a promis o mână fermă împotriva criminalității și o revenire la valorile tradiționale, atrăgând astfel electoratul conservator și pe cel dezamăgit de stânga.
Victoria sa este, de asemenea, o gură de aer proaspăt pentru dreapta latino-americană. După ani în care lideri de stânga au câștigat în Mexic, Argentina, Bolivia și Chile, Peru se alătură Columbiei și Ecuadorului ca țări conduse de forțe conservatoare. Analiștii consideră că acest val de dreapta este o reacție la crizele economice și la instabilitatea politică generate de guvernele anterioare de stânga.
Cu toate acestea, provocările care o așteaptă pe Fujimori sunt uriașe. Peru se confruntă cu o inflație ridicată, cu o rată a sărăciei care a crescut după pandemie și cu un sistem de sănătate fragil. De asemenea, țara este divizată între susținătorii fostului președinte Castillo, care se află în închisoare, și cei care cer o schimbare radicală. Fujimori va trebui să navigheze cu atenție între aceste tabere, fără a-și aliena propria bază electorală.
Un alt subiect sensibil este justiția. Keiko Fujimori a fost ea însăși investigată pentru corupție, fiind acuzată că a primit fonduri ilegale de la compania braziliană Odebrecht. Deși a fost achitată în primă instanță, cazul este departe de a fi închis. Opoziția a promis că va continua să facă presiuni pentru ca justiția să-și urmeze cursul, indiferent de funcția pe care o ocupă.
Pe plan extern, Fujimori se aliniază cu Statele Unite și cu țările vecine conservatoare, cum ar fi Brazilia lui Bolsonaro (deși acesta nu mai este la putere) și Columbia lui Duque. Se așteaptă o politică mai dură față de Venezuela și Nicaragua, precum și o deschidere către investițiile străine, în special în sectorul minier, atât de important pentru economia peruană.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Statele Unite au felicitat-o pe Fujimori, subliniind importanța respectării voinței populare. Uniunea Europeană a salvat rezultatul, dar a cerut respectarea statului de drept. În schimb, guvernele de stânga din America Latină, precum Mexic și Argentina, au fost mai reținute, exprimându-și îngrijorarea față de posibilele derapaje autoritare.
În plan intern, Fujimori a anunțat că primul său obiectiv va fi relansarea economică. „Vom reduce taxele pentru întreprinderile mici și mijlocii, vom stimula investițiile și vom crea locuri de muncă”, a declarat ea într-un interviu acordat postului local RPP. De asemenea, a promis că va continua lupta împotriva corupției, deși mulți sunt sceptici, având în vedere propriul său trecut.
Un alt punct sensibil este politica socială. Fujimori s-a opus căsătoriilor între persoane de același sex și a promis că va proteja „familia tradițională”. Acest lucru a stârnit îngrijorări în rândul comunității LGBTQ+ și al organizațiilor pentru drepturile omului, care se tem de o întoarcere la conservatorismul dur al anilor ’90, când tatăl său, Alberto Fujimori, conducea țara cu mână de fier.
Cu toate acestea, Keiko Fujimori a încercat să se distanțeze de moștenirea tatălui său, condamnat pentru crime împotriva umanității. „Eu sunt propria mea persoană, am propriile mele idei și voi guverna pentru toți peruvienii, nu pentru a reabilita trecutul”, a spus ea în campanie. Rămâne de văzut dacă va reuși să convingă o națiune care încă își amintește de excesele regimului fujimorist.
În concluzie, alegerea lui Keiko Fujimori marchează un moment crucial pentru Peru și pentru America Latină. Este o victorie a dreptei, dar și o încercare pentru democrația peruană. Cu o țară divizată, o economie fragilă și un trecut controversat, noul președinte are o sarcină extrem de dificilă. Va reuși să unească Peru sau va adânci și mai mult prăpastia dintre peruvieni? Răspunsul îl vom afla în următorii cinci ani.
De ce este important:
Victoria lui Keiko Fujimori în Peru nu este doar un eveniment național, ci un semnal pentru întreaga Americă Latină. Ea arată că dreapta conservatoare poate câștiga alegeri chiar și în țări cu o tradiție puternică de stânga, precum Peru. De asemenea, readuce în prim-plan dezbaterea despre corupție, justiție și moștenirea autoritarismului. Pentru România, acest caz poate fi o lecție despre cum trecutul politic al unui lider poate influența prezentul și despre importanța echilibrului între reformă și respectarea drepturilor omului.
