De la începutul ofensivei israeliene din octombrie 2023, peste 70% din flota de pescuit a Gazei a fost distrusă. Bărcile tradiționale, fabricate din fibră de sticlă și lemn importat, au devenit imposibil de reparat sau înlocuit din cauza blocadei stricte care interzice intrarea materialelor „cu dublă utilizare” – acele bunuri care ar putea fi folosite și în scopuri militare. Astfel, pescarii au fost nevoiți să improvizeze.
„Am găsit câteva rame de uși vechi, din lemn masiv, care au rezistat bombardamentelor. Le-am curățat, le-am asamblat și am construit o barcă mică. Cu ea ieșim în larg, la câțiva kilometri, pentru a prinde pește. Nu e mult, dar ne ajută să hrănim familiile”, povestește Abu Jamal, pescar din orașul Gaza, în vârstă de 52 de ani. Alături de el, alți zeci de pescari au transformat dărâmăturile în ambarcațiuni improvizate, unele dintre ele având doar câțiva metri lungime, echipate cu motoare vechi, recuperate de la mașini distruse.
Industria pescuitului a fost întotdeauna o coloană vertebrală a economiei Gazei. Înainte de conflict, peste 4.000 de pescari activau în zonă, iar peștele reprezenta o sursă importantă de proteine și venituri. În prezent, doar câteva sute de ambarcațiuni mai pot ieși pe mare, iar cele mai multe sunt interzise de marina israeliană să depășească limita de 3 mile nautice – o fracțiune din zona de pescuit permisă anterior, de 20 de mile. Această restricție sufocă orice speranță de revenire economică.
Bărcile din rame de uși sunt fragile. „O furtună sau o ambarcațiune militară ne poate distruge în câteva minute. Dar nu avem de ales”, continuă Abu Jamal. În fiecare dimineață, pescarii se adună pe plaja din Deir al-Balah, unde își lansează improvizațiile. Unii folosesc chiar și colaci de salvare vechi, legați cu sfoară, pentru a-și menține bărcile pe linia de plutire. Alții au confecționat vâsle din bare de armătură și scânduri de la case demolate.
Pe lângă lipsa materialelor, există și problema combustibilului. Motorina este raționalizată și adesea inaccesibilă. Pescarii care reușesc să obțină câțiva litri de combustibil trebuie să-i folosească cu maximă parcimonie. „Un litru de motorină costă cât o pâine. Și avem nevoie de cel puțin 10 litri pentru o ieșire de câteva ore. Nu este sustenabil”, explică un alt pescar, Mohammad al-Saidi.
Impactul asupra comunității este devastator. Familiile care depindeau de pescuit acum trăiesc din ajutoare umanitare. Piața de pește din Gaza City, cândva plină de viață, este aproape pustie. Prețul peștelui a crescut de cinci ori, iar cei care își permit să cumpere sunt doar cei care au acces la dolari sau la ajutoare.
„Nu putem vorbi despre o redresare economică atâta timp cât blocada continuă și infrastructura este ținta bombardamentelor”, subliniază Omar Shakir, cercetător la Human Rights Watch. „Aceste bărci improvizate sunt un simbol al supraviețuirii, dar și al eșecului comunității internaționale de a proteja civilii și mijloacele lor de trai.”
Există și povești de speranță. Un grup de pescari din Khan Younis a reușit să construiască o ambarcațiune mai mare, folosind rame de uși de la o școală distrusă și panouri de plastic recuperate dintr-o seră. Cu această barcă, au ieșit în larg și au prins câțiva pești de talie medie, pe care i-au vândut la piață. Profitul a fost suficient pentru a cumpăra pâine și medicamente pentru copiii lor.
Dar astfel de victorii sunt rare. Organizațiile umanitare, precum UNRWA, încearcă să ofere asistență, dar resursele sunt limitate. „Avem nevoie de o încetare a focului durabilă și de deschiderea coridoarelor umanitare pentru materiale de construcție”, declară un purtător de cuvânt al UNRWA. „Fără asta, pescarii vor continua să se lupte cu valurile cu ambarcațiuni de unică folosință.”
În ciuda tuturor dificultăților, pescarii din Gaza nu renunță. Pentru ei, marea nu este doar o sursă de hrană, ci și un simbol al libertății. „Când sunt pe apă, uit de război. Privesc orizontul și sper că într-o zi voi putea pescui din nou fără teamă”, spune Abu Jamal, în timp ce își împinge barca în valuri.
Acest fenomen subliniază o criză mai amplă: blocada Gazei transformă orice activitate economică într-un act de supraviețuire. Construirea bărcilor din resturi nu este doar o soluție ingenioasă, ci și un semnal de alarmă. Când o societate este forțată să recurgă la rame de uși pentru a naviga, înseamnă că toate punțile de legătură cu normalitatea au fost distruse.
De ce este important:
Acest articol evidențiază modul în care pescarii din Gaza își adaptează mijloacele de trai în condiții extreme, folosind materiale recuperate din dărâmături. Este important deoarece relevă impactul devastator al blocadei și al conflictului asupra economiei locale și a securității alimentare. De asemenea, demonstrează reziliența comunității, dar și nevoia urgentă de asistență internațională și de încetare a ostilităților pentru a permite reconstrucția reală.
