Rohingya, care în ultimii ani au fugit cu miile atât din Myanmar, cât și din taberele de refugiați din Bangladesh, evită de obicei astfel de călătorii pe mare în această perioadă a anului, când musonii sunt frecvenți și condițiile pe mare sunt deosebit de periculoase. UNHCR și OIM au subliniat acest lucru în declarația lor, menționând că ploile torențiale recente și inundațiile din întreaga regiune au făcut astfel de călătorii extrem de riscante. Aproximativ 1,2 milioane de rohingya apatrizi, în mare parte musulmani, rămân în tabere de refugiați supraaglomerate din Bangladesh, după ce au fugit de valurile de violență ale forțelor de securitate din Myanmar. Reducerile drastice ale ajutoarelor externe din partea Statelor Unite și a altor țări au dus la tăierea rațiilor alimentare în tabere. Refugiații nu au nicio modalitate de a se întoarce în siguranță în Myanmar, unde armata care a ucis mii de rohingya în 2017, într-un act pe care mai multe țări l-au declarat genocid, rămâne la putere în patria lor.
Rohingya care încă trăiesc în Myanmar se confruntă cu restricții severe, iar mulți sunt închiși în tabere de internare, în timp ce armata și un grup armat din Rakhine se luptă pentru controlul regiunii. Tulburările au dus la un număr tot mai mare de rohingya care încearcă să traverseze oceanul periculos până în Malaezia cu ambarcațiuni improvizate. Mii de oameni au murit în acest proces, inclusiv bebeluși, copii și femei însărcinate. Autoritățile maritime locale au abandonat frecvent rohingya pe mare, ignorând adesea rapoartele despre ambarcațiuni în dificultate. OIM și UNHCR au declarat joi că ultima potențială tragedie pe mare subliniază lipsa continuă de soluții durabile pentru rohingya și au îndemnat comunitatea internațională să sprijine pe cei prinși în taberele din Bangladesh. „Sunt necesare eforturi regionale și internaționale mai puternice pentru a preveni alte pierderi de vieți omenești de-a lungul uneia dintre cele mai mortale rute maritime din lume, inclusiv prin îmbunătățirea eforturilor de căutare și salvare, accesul la azil și protecție și acțiuni împotriva rețelelor de contrabandă și trafic de persoane”, au spus agențiile.
Peste 6.500 de rohingya au fugit, iar aproape 900 au fost raportați morți sau dispăruți în 2025, cel mai mortal an pentru rohingya care au încercat să plece pe mare. Cifra reprezintă cea mai mare rată de mortalitate dintre toate rutele majore de refugiați și migranți pe mare din lume, a declarat UNHCR. Această criză umanitară nu este doar o statistică rece; în spatele fiecărui număr se află o poveste de disperare, speranță și suferință. Oameni care au fugit de persecuție și violență, care au căutat o viață mai bună pentru copiii lor, doar pentru a găsi moartea în valurile înfuriate ale mării. Comunitatea internațională trebuie să acționeze acum, nu doar cu vorbe, ci cu fapte concrete: finanțare pentru taberele de refugiați, presiuni asupra Myanmarului pentru a opri persecuțiile și rute sigure pentru azil.
De ce este important:
Această tragedie scoate la lumină nu doar suferința continuă a poporului rohingya, ci și eșecul sistematic al comunității internaționale de a proteja cei mai vulnerabili. Fiecare ambarcațiune scufundată este un semnal de alarmă că soluțiile actuale – tabere supraaglomerate, ajutoare insuficiente, lipsa de rute legale de migrație – nu fac decât să condamne oamenii la moarte. Este esențial să înțelegem că aceasta nu este o problemă izolată, ci un simptom al unei crize globale a refugiaților care necesită acțiuni coordonate și umanitare. Ignorarea acestor decese înseamnă complicitate la o crimă tăcută.
