Avionul iranian a încercat să aterizeze pe aeroportul din Sanaa, dar pista a fost lovită pentru a împiedica acest lucru, iar aparatul a fost nevoit să aterizeze în cele din urmă în Hodeidah. Acest incident a deschis un conflict care depășește cu mult aviația civilă. Guvernul yemenit recunoscut internațional și Arabia Saudită au tratat zborul ca pe un test al suveranității și al capacității Iranului de a stabili o legătură directă cu zonele controlate de houthi. De cealaltă parte, houthi și Teheranul l-au prezentat ca pe o încercare de a sparge restricțiile impuse asupra Sanaei.
Reacția houthi împotriva Arabiei Saudite nu a fost, așadar, complet neașteptată. Atacul asupra aeroportului Abha, ca represalii pentru lovitura asupra aeroportului din Sanaa care a împiedicat aterizarea avionului, a marcat primul atac revendicat de houthi asupra Arabiei Saudite de la începutul armistițiului informal din martie 2022. Până acum, însă, atacul a rămas limitat, iar Arabia Saudită nu a răspuns cu o campanie militară la scară largă. Acest lucru sugerează că, în ciuda escaladării, ambele părți încă procedează cu calcule atente.
În acest context, Departamentul de Stat al SUA a răspuns unei întrebări de la un post de televiziune cu privire la rapoartele conform cărora președintele Donald Trump ar fi dat undă verde Arabiei Saudite pentru a acționa împotriva houthi. Washingtonul nu a confirmat explicit aceste rapoarte. A spus că le monitorizează, înainte de a-și afirma ferm sprijinul pentru Arabia Saudită în confruntarea cu ceea ce a descris drept agresiune iraniană, inclusiv atacurile houthi susținute de Iran. Mai important, Departamentul de Stat a legat direct atacurile houthi și amenințările emise de grup de interesele fundamentale ale SUA în regiune, în primul rând libertatea de navigație în Marea Roșie și prevenirea exportului de terorism.
Acest limbaj nu înseamnă că s-a luat o decizie de a intra în război. Dar indică faptul că locul houthi în calculele americane s-a schimbat. Grupul nu mai este văzut doar ca un actor yemenit, ci ca parte a rețelei de influență a Iranului, capabil să amenințe atât Arabia Saudită, cât și Marea Roșie.
Pe acest fundal, șeful Statului Major al Arabiei Saudite, generalul Fayyad al-Ruwaili, s-a întâlnit cu locotenentul-general Patrick Frank, comandantul adjunct al Comandamentului Central al SUA. Anunțul oficial s-a referit la dezvoltarea cooperării militare și nu a menționat Yemenul. Dar momentul întâlnirii îi conferă o semnificație suplimentară. A avut loc după atacul asupra Arabiei Saudite, criza avionului iranian și în mijlocul unei escaladări continue între SUA și Iran.
Situația, așadar, nu poate fi separată de tensiunile regionale mai largi. Iranul se află sub presiune directă în confruntarea cu Statele Unite, iar Strâmtoarea Hormuz se află în centrul acestor tensiuni, în timp ce Bab al-Mandab, strâmtoarea îngustă care leagă Marea Roșie de Golful Aden și o rută comercială vitală între Europa și Asia, rămâne una dintre cele mai sensibile surse de pârghie din regiune. Dacă confruntarea se extinde, houthi ar fi printre aliații Iranului cel mai bine plasați pentru a deschide un alt front de presiune.
Aceasta este ceea ce conferă importanță mișcărilor militare din Marib, al-Jawf, Harf Sufyan și din alte părți ale Yemenului. Nu există încă suficiente dovezi că s-a luat o decizie de a lansa un război terestru major. Dar forțele sunt puse în alertă maximă și mobilizate pe mai multe fronturi într-un moment extrem de sensibil. Pe măsură ce escaladarea regională se intensifică, orice confruntare internă devine mai probabil să se extindă.
În direcția opusă, trimisul special al ONU, Hans Grundberg, a călătorit la Muscat, unde s-a întâlnit cu oficiali omanezi și cu Mohammed Abdul Salam, șeful delegației de negociere a houthi. Misiunea sa principală pare acum să nu fie lansarea unei soluții cuprinzătoare, ci prevenirea transformării acestui val de escaladare într-un nou război. Detensionarea, atacul asupra Arabiei Saudite, zborurile iraniene și regulile care guvernează utilizarea aeroportului din Sanaa sunt probabil în centrul discuțiilor actuale, chiar dacă detaliile lor nu au fost făcute publice.
Aceste eforturi pot reuși sau nu. Calmul rămâne cel mai probabil scenariu pe termen scurt. Arabia Saudită nu pare dornică să revină rapid la un război amplu, în timp ce houthi înțeleg că o confruntare deschisă cu regatul, care coincide cu războiul SUA-Israel împotriva Iranului, i-ar putea expune la un nivel cu totul diferit de presiune. Prin urmare, răspunsurile ar putea rămâne măsurate. Escaladarea s-ar putea opri la un anumit punct, iar Muscat ar putea reuși să aducă ambele părți înapoi la reținere.
Dar asta nu înseamnă că cauzele subiacente ale confruntării au dispărut. Incidentul avionului iranian a scos la iveală fragilitatea actualei detensionări. Atacul asupra aeroportului Abha a redeschis frontul saudit. Poziția SUA a devenit, de asemenea, mai clară în ceea ce privește legarea houthi de Iran și de securitatea Mării Roșii. Între timp, mișcările militare pe teren indică faptul că părțile nu se comportă ca și cum o soluționare ar fi aproape.
Din aceste motive, cred că confruntarea a fost amânată, nu anulată. Orice extindere a conflictului regional va face din ce în ce mai dificil să ții Yemenul în afara lui.
De ce este important:
Acest articol subliniază cum un incident aparent minor – un avion iranian care nu a putut ateriza – poate declanșa o reacție în lanț cu potențial de a reaprinde un război devastator în Yemen și de a extinde conflictul regional. Înțelegerea dinamicii dintre houthi, Iran, Arabia Saudită și SUA este crucială pentru a anticipa evoluțiile din Orientul Mijlociu, o regiune în care orice scânteie poate duce la o conflagrație majoră. Pentru cititorii români, acest subiect are relevanță prin prisma securității energetice și a rutelor comerciale globale, de care România depinde indirect.
