Un joc politic calculat
Dar o parte a clasei politice israeliene folosește această reacție globală în propriul interes și ar putea transforma sprijinul pentru E1 într-o piesă centrală a campaniilor electorale. Mulți din dreapta israeliană, inclusiv premierul Benjamin Netanyahu, se hrănesc din indignarea internațională pe care o provoacă declarațiile și planurile lor, în special criticile venite din partea națiunilor europene.
De la începutul războiului genocidar din Gaza, în octombrie 2023, Netanyahu a transformat criticile internaționale la adresa Israelului într-un moment de tipul "noi contra lor" pentru țară. El a prezentat frecvent Israelul ca fiind singur într-o lume ostilă, iar pe sine însuși drept singurul lider suficient de puternic pentru a face față criticilor. După ce ministrul de externe britanic, Ed Miliband, a descris E1 drept un "act inacceptabil și distructiv", ministrul israelian de externe, Gideon Saar, a criticat "tonul patronant" al declarației acestuia.
Cu alegerile apropiindu-se, modul în care miniștrii răspund la proiectul E1 ar putea să le decidă viitorul politic. Ministrul de finanțe de extremă dreaptă, Bezalel Smotrich, unul dintre principalii susținători ai E1, ar putea beneficia de o creștere a sprijinului din partea israelienilor de dreapta. Partidul său Sionist Religios are în prezent puține șanse să treacă pragul electoral pentru a participa la alegerile din acest an.
"Smotrich exagerează tot ce se află sub supravegherea sa înainte de alegeri", a declarat pentru Al Jazeera analistul israelian Nimrod Flaschenberg, din Berlin. Faptul că guvernul a lansat licitația pentru construcția E1 atât de aproape de alegerile din Israel nu este o coincidență, a adăugat el. La fel ca și creșterea dramatică a violenței coloniștilor în Cisiordania ocupată, unde Smotrich are control administrativ. "Atât el, cât și Netanyahu beneficiază de indignare. Puțin din toate acestea este accidental", a subliniat analistul.
Condamnare aproape universală
Condamnarea așezării E1 a fost aproape unanimă. Vineri, miniștrii de externe din Egipt, Indonezia, Iordania, Pakistan, Qatar, Arabia Saudită, Turcia și Emiratele Arabe Unite au respins planul E1, cerând "acțiuni imediate pentru oprirea acestuia".
La începutul săptămânii, 15 lideri europeni și nord-americani, inclusiv din partea aliaților tradiționali ai Israelului — Regatul Unit, Franța și Germania — au condamnat așezarea. Într-o scrisoare comună, aceștia au afirmat că E1 ar "submina perspectiva soluției cu două state, prin crearea unei pene prin Cisiordania".
Unii au subliniat însă că lipsa oricăror sancțiuni concrete dacă Israelul va continua cu planul face ca aceste critici să fie inutile. Statele Unite nu au criticat E1 în sine, dar vineri și-au exprimat opoziția față de anexarea Cisiordaniei de către Israel, pe care așezarea ilegală ar putea-o efectiv produce. "Președintele a declarat clar că SUA nu sprijină anexarea Cisiordaniei de către Israel. O Cisiordanie stabilă menține Israelul în siguranță și este în conformitate cu obiectivul acestei administrații de a obține pacea în regiune", se arată într-o declarație a Departamentului de Stat american.
Anunțând planurile de construcție în august 2025, Smotrich s-a lăudat că noua așezare va îngropa "ideea unui stat palestinian".
O problemă reversibilă?
Având în vedere că mii de case palestiniene au fost demolate de Israel de la începutul ocupației Cisiordaniei în 1967, unii speră că același lucru s-ar putea întâmpla și cu așezările ilegale israeliene care le-au înlocuit, dacă soluția cu două state devine o realitate.
"Ideea că acest lucru este ireversibil este pur și simplu un nonsens. De fiecare dată când apare o nouă așezare ilegală, voci din Occident spun că acesta este sfârșitul soluției cu două state", a declarat Flaschenberg. "Cu siguranță o face mai puțin probabilă, dar de ce sfârșitul? Fiecare așezare ilegală construită poate fi demolată... de ce trebuie să acceptăm prezența lor ca un fapt împlinit?"
Analistul politic Ori Goldberg a remarcat că licitația pentru proiectul E1 a venit într-un moment în care Israelul se confrunta cu noi critici internaționale pentru bombardarea unui aerodrom din Siria, descriind lansarea licitației drept "o provocare deliberată".
Mii de palestinieni, majoritatea beduini, au suferit deja demolări de case, strămutări și restricții privind serviciile de bază, pe măsură ce Israelul își extinde rețeaua de drumuri înainte de construcție în Cisiordania ocupată. În aprilie 2026, 23 de palestinieni, inclusiv 15 copii, au fost strămutați din comunitatea beduină az-Za'im, în urma demolărilor efectuate de armata israeliană.
ONU avertizează că extinderea planificată a așezărilor ilegale israeliene și a infrastructurii asociate amenință să fragmenteze Cisiordania ocupată și ar putea strămuta forțat cele 18 comunități palestiniene care trăiesc de decenii pe teritoriul pe care Israelul îl revendică acum.
Un calcul electoral cinic
Ceea ce vedem aici este un calcul politic rece, nu o simplă politică de colonizare. Netanyahu și aliații săi de extremă dreapta au înțeles că fiecare val de condamnare internațională își consolidează poziția în fața electoratului israelian. Într-o țară unde securitatea și supraviețuirea sunt teme centrale, prezentarea Israelului ca victimă a unei lumi ostile este o strategie electorală dovedită.
Criticile europene, în special, sunt transformate în muniție politică. Fiecare declarație dură din Londra, Paris sau Berlin este prezentată ca o dovadă că "lumea întreagă este împotriva noastră" și că doar un lider puternic poate rezista presiunilor externe. Această narațiune a funcționat deja în trecut și pare să funcționeze și acum.
În același timp, lipsa unor sancțiuni concrete din partea comunității internaționale trimite un semnal clar: condamnările verbale nu costă nimic și nu schimbă nimic. Până când țările occidentale nu vor fi dispuse să impună consecințe reale, fie ele economice sau diplomatice, guvernele israeliene vor continua să trateze indignarea internațională ca pe un instrument electoral, nu ca pe un obstacol real.
De ce este important:
Planul E1 nu este doar o altă așezare ilegală — este un punct de cotitură care ar face imposibilă soluția cu două state, condamnând la eșec orice perspectivă de pace în regiune. Înțelegerea faptului că Netanyahu și aliații săi folosesc indignarea internațională ca pe o armă electorală este crucială pentru a evalua corect dinamica conflictului. Comunitatea internațională trebuie să realizeze că declarațiile de condamnare, fără acțiuni concrete, nu doar că sunt ineficiente, dar sunt chiar exploatate de cei pe care încearcă să îi influențeze. Viitorul a milioane de palestinieni și stabilitatea întregii regiuni depind de modul în care lumea răspunde acestei provocări.
