„Toată lumea este de acord că situația din Cisiordania este cu adevărat intolerabilă”, a declarat șefa diplomației UE, Kaja Kallas, la deschiderea reuniunii. „Ceea ce se întâmplă în Cisiordania face ca soluția cu două state să devină din ce în ce mai imposibil de realizat.” Declarația sa reflectă o frustrare tot mai mare în rândul statelor membre, dar și o divizare profundă care a împiedicat de multă vreme adoptarea unor decizii majore privind Orientul Mijlociu.
Conform unui document confidențial al Comisiei Europene, citat de Reuters de către un diplomat UE de rang înalt și un oficial european, există trei opțiuni principale pe masă: un sistem de licențiere a importurilor, tarife prohibitive sau o interdicție totală. Dezbaterea de luni nu a fost menită să producă decizii concrete, ci să sondeze sprijinul necesar pentru a avansa cu una dintre aceste variante. Diplomații au subliniat că pozițiile statelor membre rămân divergente, iar țări cheie precum Germania și Italia sunt încă nehotărâte.
Contextul este unul tensionat. Israelul ocupă Cisiordania din 1967, iar peste 500.000 de coloniști israelieni trăiesc acum în acest teritoriu, alături de aproximativ trei milioane de palestinieni. În această lună, Cabinetul de Securitate al Israelului a aprobat un plan pentru înființarea a 13 noi așezări în centrul Cisiordaniei. Datele recente ale Forumului Palestinian pentru Studii Israeliene (MADAR) arată o creștere explozivă a numărului de avanposturi: de la o medie de aproximativ opt pe an între 2012 și 2022, s-a ajuns la 32 în 2023, 62 în 2024 și 86 în 2025. Această expansiune accelerată este însoțită de o violență crescândă a coloniștilor.
Nasser Khdour, manager asistent de cercetare pentru Orientul Mijlociu la Proiectul de Date privind Locațiile și Evenimentele Conflictelor Armate (ACLED), a declarat că 2026 este cel mai sângeros an pentru violența coloniștilor de când ACLED monitorizează incidentele în Palestina, acum un deceniu. „Incidentele includ atacuri asupra palestinienilor, distrugerea proprietăților, deteriorarea echipamentelor agricole și a facilităților, smulgerea copacilor și pășunatul pe terenurile agricole palestiniene. Alte incidente implică jafuri, inclusiv furtul de echipamente, oi și recolte”, a spus Khdour, citat pe site-ul ACLED în mai.
Sub presiunea de a acționa la nivelul întregii Uniuni, executivul european a prezentat săptămâna trecută opțiunile pentru limitarea comerțului cu așezările, inclusiv o interdicție. „Au fost multe cereri și solicitări din partea statelor membre privind interzicerea comerțului cu așezările ilegale”, a spus Kallas. „Să vedem dacă aceste opțiuni vor primi un impuls mai puternic din partea statelor membre.”
Cu toate acestea, scepticismul rămâne ridicat. Ministrul de externe al Belgiei, Maxime Prevot, a descris opțiunile prezentate drept „mai degrabă un os de ros decât o dorință reală de a avansa”. Există dezacord la Bruxelles cu privire la faptul dacă o astfel de măsură ar necesita sprijinul tuturor celor 27 de state membre sau doar o majoritate calificată. Diplomații spun că Germania și Italia, jucători cheie, sunt încă indeciși.
Mai multe țări UE – inclusiv Spania, Țările de Jos și Republica Irlanda – au impus deja propriile restricții comerciale asupra așezărilor israeliene din teritoriile palestiniene ocupate, considerate ilegale conform dreptului internațional. În mai, UE a sancționat patru entități și trei persoane pentru încălcări grave și sistematice ale drepturilor omului împotriva palestinienilor din Cisiordania.
În iulie 2024, Curtea Internațională de Justiție a emis un aviz consultativ în care a declarat că ocupația israeliană a teritoriilor palestiniene și coloniile din Cisiordania sunt ilegale, iar statele ar trebui să ia măsuri pentru a preveni relațiile comerciale sau de investiții care contribuie la menținerea acestei situații. Ministrul de externe israelian, Gideon Saar, a descris anul trecut eforturile unor guverne europene de a implementa acest aviz drept „rușinoase”.
Analizând situația, este clar că UE se confruntă cu un test major de coerență și voință politică. Pe de o parte, principiile dreptului internațional și apărarea drepturilor omului impun acțiuni ferme împotriva colonizării ilegale. Pe de altă parte, interesele economice și geopolitice, precum și relațiile strânse cu Israelul, frânează orice inițiativă radicală. Divergențele dintre statele membre sunt adânci: unele, precum Ungaria sau Cehia, sunt puternic pro-israeliene, în timp ce altele, ca Irlanda sau Spania, pledează pentru sancțiuni dure.
O interdicție totală a comerțului cu așezările ar fi un pas fără precedent, dar și unul extrem de complex. Ar necesita definirea clară a produselor vizate, monitorizarea lanțurilor de aprovizionare și gestionarea impactului asupra economiilor europene. Un sistem de licențiere sau tarife prohibitive ar fi mai ușor de implementat, dar ar putea fi considerat insuficient de către criticii care cer acțiuni decisive.
În plus, există riscul ca măsurile UE să fie interpretate de Israel drept o escaladare diplomatică, ceea ce ar putea tensiona și mai mult relațiile bilaterale. De asemenea, administrația Trump, care a recunoscut suveranitatea Israelului asupra Înălțimilor Golan și a mutat ambasada SUA la Ierusalim, ar putea exercita presiuni asupra aliaților europeni pentru a bloca orice sancțiuni.
Pe termen lung, succesul acestor măsuri depinde de capacitatea UE de a vorbi cu o singură voce. Până acum, lipsa de unitate a permis Israelului să continue expansiunea coloniilor fără consecințe majore. Dacă Bruxelles-ul va reuși să adopte măsuri concrete, ar putea trimite un semnal puternic că dreptul internațional nu este negociabil. În caz contrar, credibilitatea UE ca actor global în apărarea drepturilor omului va fi grav afectată.
De ce este important:
Acest subiect este crucial deoarece reflectă capacitatea Uniunii Europene de a acționa coerent în fața unei încălcări flagrante a dreptului internațional. Expansiunea coloniilor israeliene în Cisiordania nu doar că subminează soluția cu două state, dar alimentează violența și instabilitatea regională. Deciziile luate la Bruxelles vor avea un impact direct asupra vieții a milioane de palestinieni și asupra relațiilor transatlantice. În plus, ele vor testa dacă valorile europene sunt doar declarații de principiu sau pot fi transpuse în politici concrete, chiar și atunci când interesele economice și geopolitice sunt în joc.
