Potrivit Departamentului Meteorologic din Pakistan, în doar 24 de ore au căzut peste 150 de milimetri de precipitații, o cantitate care depășește media lunară pentru luna iulie. În Rawalpindi, situația este și mai gravă, deoarece sistemul de drenaj, vechi și prost întreținut, s-a dovedit complet ineficient. Străzile principale au devenit lacuri improvizate, iar cartierele mărginașe, unde locuiesc cei mai săraci, au fost primele afectate. „Am pierdut totul. Apa a intrat în casă peste noapte, iar mobila și electrocasnicele plutesc acum pe stradă. Nu avem unde să mergem”, a declarat pentru presa locală un locuitor din zona Dhok Khabba, cu lacrimi în ochi.
Autoritățile au reacționat cu măsuri de urgență, dar mulți le consideră insuficiente. Guvernul provincial din Punjab a anunțat închiderea tuturor școlilor publice și private din Islamabad și Rawalpindi pentru următoarele două zile, o decizie care a fost primită cu ușurare de părinți, dar și cu îngrijorare pentru copiii care depind de mesele școlare. Echipele de salvare, inclusiv armata, au fost mobilizate pentru a evacua familiile blocate în zonele joase. Până la ora prânzului, peste 200 de persoane au fost mutate în adăposturi temporare, iar numărul este în creștere. Cu toate acestea, ploile continuă să bată cu putere, iar prognozele nu sunt deloc încurajatoare: meteorologii anunță că musonul va mai ține cel puțin o săptămână.
Această situație nu este una izolată. Pakistanul se află pe lista țărilor cel mai vulnerabile la schimbările climatice, chiar dacă emite mai puțin de 1% din gazele cu efect de seră la nivel global. Anul trecut, inundațiile istorice au acoperit o treime din teritoriul țării, au ucis peste 1.700 de oameni și au strămutat milioane de persoane. Experții atrag atenția că astfel de fenomene extreme vor deveni tot mai frecvente și mai intense, iar orașele precum Islamabad, construite fără o infrastructură adaptată la noile realități climatice, sunt prinse într-o capcană mortală. „Nu mai putem vorbi despre ploi neobișnuite. Acesta este noul normal, iar guvernele trebuie să investească masiv în sisteme de avertizare timpurie, în modernizarea canalizărilor și în planuri de urbanism care să țină cont de riscuri”, a explicat pentru Al Jazeera un specialist în hidrologie de la Universitatea din Lahore.
Pe lângă pagubele materiale, există și un cost uman imens. Spitalele din zonă au raportat zeci de cazuri de hipotermie, răni minore și infecții cauzate de apa contaminată. În unele cartiere, electricitatea a fost oprită preventiv, ceea ce a lăsat oamenii fără aer condiționat în plină caniculă, iar apa potabilă a devenit un lux. Școlile închise înseamnă și copii lăsați fără supraveghere, în timp ce părinții încearcă să își salveze bunurile sau să ajungă la locurile de muncă. Economia locală, deja fragilă, suferă pierderi uriașe: piețele sunt pustii, iar transportul public a fost suspendat pe mai multe rute.
În ciuda eforturilor autorităților, mulți locuitori se simt abandonați. „Vedem mașini ale armatei pe străzile mari, dar în cartierele noastre nu a venit nimeni. Suntem lăsați să ne descurcăm singuri”, spune o femeie care își ține copilul într-o pătură udă, adăpostită sub o prelată improvizată. Această nemulțumire este amplificată de lipsa de comunicare din partea oficialilor, care au transmis mesaje contradictorii despre amploarea dezastrului. Unii critici acuză guvernul că a ignorat avertismentele repetate ale meteorologilor și că a permis construcții ilegale în zonele inundabile, o practică răspândită în marile orașe pakistaneze.
Pe termen lung, specialiștii cer o schimbare radicală de abordare. Nu este suficient să reacționezi după ce apa a venit; trebuie să previi. Aceasta înseamnă investiții în infrastructură verde, cum ar fi parcuri care să absoarbă excesul de apă, dar și în educația publicului despre cum să se protejeze în caz de urgență. De asemenea, este nevoie de o cooperare regională mai strânsă, deoarece musonii nu respectă granițele, iar râurile care inundă Pakistanul își au izvoarele în India și Afganistan. Fără o strategie comună, dezastrele de acest tip vor continua să provoace suferință și pierderi de vieți omenești.
Până când cerul se va însenina, locuitorii din Islamabad și Rawalpindi încearcă să supraviețuiască. Unii s-au refugiat pe acoperișurile caselor, alții își caută rudele dispărute, iar voluntarii împart apă îmbuteliată și pâine celor care au rămas fără nimic. Este o imagine care sfâșie inima, dar care arată și solidaritatea oamenilor în fața adversității. În timp ce ploile continuă să bată, întrebarea care rămâne este dacă autoritățile vor învăța lecția sau dacă istoria se va repeta, an de an, cu aceeași cruzime.
De ce este important:
Această situație nu este doar o știre despre vreme rea; este un semnal puternic despre modul în care schimbările climatice afectează deja viața a milioane de oameni. Pakistanul, o țară cu resurse limitate, se confruntă cu fenomene extreme tot mai frecvente, iar orașele sale nu sunt pregătite. Fiecare inundație scoate la iveală vulnerabilitățile sistemice: infrastructură precară, planificare urbană deficitară și lipsa unor politici eficiente de adaptare. Pentru comunitatea internațională, acest eveniment este un memento că lupta împotriva încălzirii globale nu este un lux, ci o necesitate urgentă. Dacă nu se acționează acum, astfel de imagini cu orașe sub apă vor deveni tot mai obișnuite, nu doar în Pakistan, ci în întreaga lume.
