Shahar Bahat, CEO și co-fondatoare a Pluto Security, pictează un tablou care ar trebui să țină treji pe mulți responsabili cu securitatea informației. Conform spuselor sale, un instrument de inteligență artificială proaspăt lansat poate apărea în mediul IT al unei companii în doar două ore de la momentul lansării publice. Două ore. Atât le trebuie angajaților să aducă în organizație unelte noi, deseori fără ca departamentul IT sau echipa de securitate să știe măcar că există.
Iar lucrurile se complică și mai mult atunci când ne uităm la cine construiește aplicații cu ajutorul AI. Aproximativ 60% dintre riscurile detectate de Pluto în rândul clienților săi provin din instrumente create prin metoda vibe coding de către persoane care nu sunt dezvoltatori. Conceptul de vibe coding, adică acea practică prin care cineva descrie în limbaj obișnuit ce vrea să facă și lasă inteligența artificială să genereze codul, a democratizat complet dezvoltarea de software. Dar a deschis și o cutie a Pandorei.
Departamentele de contabilitate sunt cele mai mari surse de astfel de riscuri, spune Bahat. Urmează echipele de marketing și cele juridice. Dezvoltatorii profesioniști abia se clasează pe locul al patrulea. Este o ironie crudă: tocmai cei care știu cel mai puțin despre programare ajung să creeze cele mai multe aplicații, adesea fără nicio supraveghere. Pluto a descoperit la un client din topul Fortune 500 o aplicație construită de un angajat din departamentul financiar pentru a gestiona informații despre clienți și churn, lăsată complet expusă pe internet, accesibilă oricui avea o conexiune și puțin curiozitate.
Deși a început să comercializeze produsul abia în aprilie, Pluto a reușit performanța de a depăși deja 2 milioane de dolari în venituri recurente anuale. Compania are peste 30 de clienți enterprise, printre care se află nume sonore precum Oscar Health, Workato, Sixt și AlphaSense. Runda de finanțare este compusă dintr-un seed de 8,5 milioane de dolari condus de TLV Partners, la care au participat și fondatorii firmei de cybersecurity Armis, urmată de o Serie A de 34 de milioane de dolari condusă de Jump Capital. La seria A au mai participat Skinos, fondul de investiții al co-fondatorului Check Point Shlomo Kramer, Ansa Capital și alți investitori angel.
Ceea ce face Pluto diferit este filosofia fundamentală care stă la baza produsului. Bahat vorbește despre o tranziție esențială: trecerea de la monitorizarea comportamentului utilizatorilor la monitorizarea comportamentului agenților AI. Într-o lume în care angajații nu mai sunt singurii actori care interacționează cu sistemele companiei, ci și agenții software pe care ei îi creează sau folosesc, paradigma securității trebuie regândită de la zero.
Software-ul Pluto monitorizează instrumentele AI pe care le folosesc angajații, extensiile și abilitățile acestora, serverele MCP și toate celelalte componente asociate, precum și aplicațiile și agenții creați de utilizatori. Compania susține că poate identifica componentele riscante, poate detecta activitatea potențial periculoasă a agenților și poate aplica politici de securitate fără a bloca efectiv angajații din a utiliza sau construi instrumente AI. Este un echilibru delicat între supraveghere și productivitate.
Pentru a face toate aceste lucruri, Pluto se conectează la sistemele de securitate endpoint și la cele de management al dispozitivelor, putând instala proprii senzori prin intermediul acestora sau direct pe echipamente. Sistemul colectează informații inclusiv prompturi, comenzi, procese în execuție, permisiuni și istoricul de activitate al utilizatorilor, apoi folosește modele proprii, descrise ca fiind ușoare, direct pe endpointuri, pentru a evalua ce încearcă să facă un agent AI.
Un aspect cu adevărat remarcabil al sistemului Pluto este capacitatea sa de a interveni în timp ce un agent este în plin proces de lucru. Dacă un agent încearcă să obțină permisiuni care depășesc intențiile utilizatorului care l-a inițiat, sistemul poate opri acțiunea sau poate adăuga constrângeri suplimentare. Este un nivel de granularitate care ar fi fost de neconceput cu doar câțiva ani în urmă, când securitatea însemna în principal firewall-uri, antivirus și politici de acces.
Bahat recunoaște că amploarea riscurilor nu se limitează doar la companiile mari de tehnologie care sunt considerate lideri în adoptarea AI. Când a fost întrebată unde vede cele mai mari riscuri, ea a răspuns că problemele diferă în funcție de mentalitatea CISO-ului și de cât de dispusă este organizația să adopte AI, dar riscuri există peste tot. Mai mult, ea susține că nu a existat niciun proiect pilot în care Pluto să fi intrat fără să descopere ceva problematic. Unele dintre aceste descoperiri includeau atacuri active în desfășurare în momentul evaluării, ceea ce pentru produs este o demonstrație excelentă de valoare, dar pentru companiile respective este, evident, o veste proastă.
Pluto se alătură astfel unui val tot mai mare de startup-uri de securitate care mizează pe ideea că instrumentele tradiționale de monitorizare și control pur și simplu nu sunt potrivite pentru lumea în care angajații folosesc zeci de aplicații AI, conectori și agenți autonomi. Toate aceste startup-uri atrag finanțări substanțiale tocmai pentru că investitorii sunt convinși că abordarea clasică, pătrată în gaură rotundă, nu mai funcționează.
De ce este important:
Această investiție de 42 de milioane de dolari în Pluto Security ilustrează o schimbare de paradigmă în cybersecurity. Pentru prima dată în istoria recentă a securității informatice, suprafața de atac nu mai este definită doar de ceea ce construiesc dezvoltatorii sau configurează administratorii de sistem, ci și de ceea ce creează orice angajat cu acces la un model de limbaj. Departamentele de business, care în mod tradițional nu aveau nicio legătură cu codul sursă al companiei, devin acum vectori de risc. Mai mult, odată cu apariția agenților AI care acționează autonom, modelul de securitate bazat pe monitorizarea utilizatorilor umani devine fundamental inadecvat. Pluto și competitorii săi construiesc practic o nouă categorie de produse de securitate pentru o eră în care actorii din rețelele corporatiste nu mai sunt doar oameni, ci și mașini inteligente care iau decizii. Companiile care nu încep să monitorizeze activitatea agenților AI în propriile medii IT ar putea constata că, în momentul în care devin conștiente de breșele existente, este deja prea târziu.
