Anunțul a fost făcut joi, în cadrul unei conferințe de presă în Biroul Oval, unde Trump a semnat ordinul executiv. Lacul Ontario, situat la granița dintre provincia canadiană Ontario și statul american New York, este unul dintre Marile Lacuri ale Americii de Nord. Numele său provine din limba poporului indigen Huron-Wendat, de la cuvântul „oniatarí:io”, care înseamnă „lacul apelor strălucitoare” sau „lacul frumos”. Această denumire are o vechime de peste 400 de ani, fiind folosită pe hărți încă din secolul al XVII-lea, când a înlocuit nume care onorau oficiali francezi sau sfinți.
Derek Alderman, profesor de geografie la Universitatea din Tennessee, a explicat pentru Al Jazeera că numele Ontario este o mărturie a prezenței indigene care a precedat înființarea Statelor Unite și a Canadei. El consideră că ordinul executiv al lui Trump este o încercare de a șterge cultura indigenă de pe hartă, impunând o ideologie „America-first” și o imaginație geografică neocolonială, în care harta și numele devin instrumente pentru a restrânge istoriile și contribuțiile care contează.
Trump a legat direct această schimbare de tensiunile comerciale cu Canada, afirmând că „oficialii canadieni au fost foarte răi” și că „ne-au tratat prost”. El a spus că s-a gândit la această redenumire de mult timp. Cu toate acestea, textul ordinului executiv prevede ca secretarul de interne, Doug Burgum, să lucreze în următoarele 30 de zile cu Consiliul pentru Nume Geografice pentru a implementa schimbarea. Acest consiliu, care funcționează sub egida Departamentului de Interne, are ca politică „descurajarea schimbărilor de nume, cu excepția cazurilor în care există un motiv convingător”.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Prim-ministrul canadian Mark Carney a scris pe X că numele are peste 400 de ani, precedând atât Confederația canadiană, cât și Declarația de Independență a SUA, și că „a numi realitatea înseamnă a-i spune Lacul Ontario – atunci, acum și întotdeauna”. Premierul provinciei Ontario, Doug Ford, a fost la fel de tranșant: „Este Lacul Ontario pentru canadieni și pentru restul lumii. Acum și pentru totdeauna”. Tim Houston, premierul provinciei Nova Scotia, a comentat sec: „Am intrat într-o adevărată prostie. Este Lacul Ontario, amice”.
Nici în SUA nu există unanimitate. Guvernatoarea democrată a statului New York, Kathy Hochul, a refuzat să folosească noul nume, scriind pe X: „New York nu îi va spune așa”. Această rezistență arată că, deși Trump poate impune oficial numele în documentele federale, entitățile private, companiile, organizațiile non-profit și presa nu sunt obligate să îl folosească. Alderman subliniază că există adesea o deconectare între numele impuse de oficiali și cele folosite de comunități, iar această deconectare poate diminua puterea unui mandat federal.
Din punct de vedere juridic internațional, nu există o autoritate care să impună un nume unic pentru un corp de apă împărțit între state. Biroul Hidrografic Internațional (IHB) standardizează numele pentru hărțile nautice, iar Grupul de Experți al Națiunilor Unite pentru Nume Geografice (UNGEGN) oferă îndrumări, dar nu are putere de constrângere. Astfel, nimeni nu poate împiedica SUA să redenumească lacul, dar nimeni nu poate obliga Canada sau alte țări să accepte noul nume. Gail Krantzberg, profesor la Universitatea McMaster din Canada, a declarat că „el poate face ce vrea în limitele legale, dar, fiind un corp de apă transnațional, nicio altă jurisdicție nu este obligată să se conformeze. Ontario și Canada cu siguranță nu o vor face”.
Aceasta nu este prima dată când Trump recurge la astfel de gesturi. În ianuarie 2025, el a semnat un ordin executiv pentru a redenumi Muntele Denali din Alaska în Mount McKinley, în onoarea fostului președinte republican William McKinley. Denali, care înseamnă „cel înalt” în limba nativilor, fusese redenumit astfel în 2015 de președintele democrat Barack Obama. De asemenea, Trump a redenumit Golful Mexic în „Golful Americii”, o decizie care a stârnit furia președintelui mexican Claudia Sheinbaum. Aceste acțiuni au fost criticate ca fiind unilaterale și lipsite de consultare publică, iar Alderman avertizează că „ceea ce vedem este o redenumire unilaterală prin decret sau prin capriciu furios, fără discuție publică sau luare în considerare a impactului”.
În ceea ce privește utilizarea internațională, organizații precum Națiunile Unite continuă să folosească numele consacrate, iar Google Maps afișează denumiri diferite în funcție de locația utilizatorului. Pentru utilizatorii din SUA, Golful Mexic apare ca „Gulf of America”, iar pentru restul lumii ca „Gulf of Mexico (Gulf of America)”. Această abordare pragmatică ar putea fi aplicată și în cazul Lacului Ontario, dar rămâne de văzut dacă administrația Trump va insista.
În concluzie, deși Trump poate schimba oficial numele pe hărțile federale americane, impactul real asupra relațiilor bilaterale și asupra percepției internaționale este limitat. Canada a respins categoric această încercare, iar comunitatea internațională nu are nicio obligație să o urmeze. Mai mult, gestul riscă să inflameze și mai mult spiritele într-un moment în care războiul comercial dintre cele două țări escaladează. Trump a impus recent tarife de 50% pe bunuri canadiene în valoare de aproape 20 de miliarde de dolari, iar premierul Carney a promis tarife reciproce „dolar pentru dolar” începând cu 8 septembrie. În acest context, redenumirea lacului pare mai degrabă o diversiune sau o încercare de a câștiga capital politic intern, decât o măsură cu efecte practice.
De ce este important:
Această decizie a lui Trump nu este doar un gest simbolic, ci reflectă o tendință mai largă de a folosi toponimia ca instrument de afirmare a suveranității și de rescriere a istoriei. Ea subminează eforturile de recunoaștere a culturilor indigene și poate afecta negativ diplomația dintre SUA și Canada, doi aliați tradiționali. În plus, ea ridică întrebări fundamentale despre limitele puterii executive și despre rolul consultării publice în deciziile care afectează patrimoniul cultural și geografic. Pe termen lung, astfel de acțiuni pot eroda încrederea în instituțiile democratice și pot crea precedente periculoase pentru alte dispute teritoriale sau maritime din întreaga lume.
