Thomas Timberlake, ecologist la Universitatea din York și autor principal al studiului, explică faptul că natura are beneficii clare pentru sănătatea umană. Știm că copacii curăță aerul, zonele umede filtrează apa, iar insectele polenizează culturile. Dar să treci de la aceste generalități la cifre concrete este o provocare. „Sistemele ecologice sunt complexe și dezordonate”, spune Timberlake. A face ordine în acest haos pentru a trasa linii directe între biodiversitate și nutriția umană necesită o muncă migăloasă – urmărirea dietei oamenilor până la culturi individuale și apoi la polenizatorii care le susțin. Totuși, această muncă este crucială pentru a înțelege cum pierderea biodiversității la nivel global afectează sănătatea umană pe teren.
Studiul s-a concentrat pe comunități rurale din Nepal, unde aproape trei sferturi din populație depinde direct de agricultura la scară mică. Aceste comunități sunt înconjurate de hrana pe care o cultivă și de ecosistemul care o susține. „Legătura dintre biodiversitatea din jurul lor și sănătatea, nutriția și mijloacele lor de trai este foarte, foarte directă”, spune Timberlake, mult mai mult decât în cazul oamenilor din țările bogate, care își cumpără mâncarea de la supermarket. Această apropiere face ca aceste comunități să fie deosebit de vulnerabile la declinul polenizatorilor. În părți ale Nepalului, populațiile de albine native au scăzut cu aproape 50% în ultimul deceniu, din cauza schimbărilor climatice, a pierderii habitatelor și a utilizării pesticidelor.
Pentru a cuantifica impactul, cercetătorii au urmărit dietele a 776 de persoane timp de un an. De două ori pe săptămână, vizitau casele lor și întrebau despre tot ce mâncaseră în ultimele 24 de ore. Asta le-a permis să calculeze cât de mulți nutrienți esențiali primeau oamenii și din ce alimente. „Pentru vitamina A, cât provine din morcovi? Cât din fasole? Cât din legume cu frunze verzi?”, explică Timberlake. Următorul pas a fost legarea acestor nutrienți de polenizatori. A fost nevoie de colectarea a numeroase insecte. Echipa a examinat fermele din jurul satelor, notând care insecte vizitează care plante. Au verificat chiar și cât de mult polen purtau insectele pe corp. „Este o cantitate imensă de muncă”, recunoaște Timberlake.
Rezultatele au fost clare: insectele, în special albinele native, au contribuit la producerea a peste 20% din aportul total de vitamina E, vitamina A și folat. De asemenea, au polenizat culturile care reprezentau 44% din veniturile fermierilor. „Mărimea efectului mă surprinde”, spune Taylor Ricketts, ecologist la Universitatea din Vermont, care nu a fost implicat în studiu. El subliniază că impactul biodiversității „nu este o eroare de rotunjire, nu este un efect mic. Este cu adevărat în jocul menținerii oamenilor sănătoși”.
Dacă declinul insectelor continuă pe traiectoria actuală, aceste comunități ar putea deveni mai puțin sănătoase. Până în 2030, aportul de vitamina A și folat ar putea scădea cu aproximativ 7% din cauza mai puținilor polenizatori, estimează cercetătorii. O pierdere completă a polenizatorilor – un scenariu puțin probabil, dar care s-a întâmplat în unele zone cu utilizare intensivă a pesticidelor – ar putea duce la o reducere de aproape 50% a veniturilor din agricultură și la o scădere de 20% a aportului de vitamina A și folat.
Vestea bună este că intervențiile relativ simple, cum ar fi plantarea de flori sălbatice care oferă hrană suplimentară insectelor, asigurarea de locuri de cuibărit pentru albine și reducerea pesticidelor, pot ajuta insectele să se refacă. Cercetătorii estimează că astfel de acțiuni ar putea crește veniturile fermierilor cu până la 30%. În plus, dietele s-ar îmbunătăți suficient pentru a scoate 9% din populație din deficitul de nutrienți.
Ricketts are mici obiecții cu privire la unele dintre ipotezele din spatele acestor proiecții. De exemplu, cercetătorii presupun că, pe măsură ce vizitele polenizatorilor scad, randamentele culturilor scad proporțional, când datele sugerează că relația este puțin mai complicată. Dar, în ansamblu, spune el, imaginea este clară. „Conservarea biodiversității este o investiție în sănătatea publică. Și nu doar una semnificativă statistic, ci una substanțială. Efectele sunt mari.”
Acest studiu ne reamintește că sănătatea noastră este strâns legată de sănătatea planetei. Polenizatorii nu sunt doar niște creaturi drăguțe; ei sunt fundamentul securității alimentare și al bunăstării economice pentru milioane de oameni. În timp ce ne confruntăm cu schimbări climatice și pierderi de biodiversitate, protejarea acestor insecte ar trebui să fie o prioritate. Nu este vorba doar de a salva albinele – este vorba de a ne salva pe noi înșine.
De ce este important:
Acest articol evidențiază legătura directă dintre polenizatori și sănătatea umană, arătând că pierderea acestor insecte nu este doar o problemă ecologică, ci una care afectează nutriția și veniturile oamenilor, în special în comunitățile rurale vulnerabile. Înțelegerea acestei conexiuni ne poate ajuta să luăm măsuri simple, dar eficiente, pentru a proteja atât natura, cât și bunăstarea noastră.
