„Aruncatul cu pietre este terorism, nu un protest popular – există doar dans popular”, a spus Bluth, adăugând că armata a ucis 42 de palestinieni care aruncau cu pietre în 2025. În schimb, tragerea în coloniști este evitată din cauza „consecințelor sociale profunde”. Aceste declarații nu sunt o surpriză pentru cei care trăiesc în Cisiordania sau pentru organizațiile de drepturile omului, dar ele reflectă o realitate tot mai brutală: apartheidul israelian este nu doar tolerat, ci și sărbătorit de oficialii de la putere.
Contextul politic din Israel s-a radicalizat. Miniștri precum Itamar Ben-Gvir sărbătoresc pedeapsa cu moartea pentru palestinieni cu prăjituri decorate cu lațuri, iar Bezalel Smotrich consideră un guvern israelian cu membri palestinieni „de o mie de ori mai rău decât atacul Hamas din 7 octombrie 2023”. Orly Noy, redactorul publicației Local Call, spune că astfel de declarații nu mai șochează pe nimeni în Israel. „Acum câțiva ani, organizația Breaking the Silence arăta că soldații nici măcar nu știau că trebuie să protejeze palestinienii de violența coloniștilor. Acum, după 7 octombrie și genocidul din Gaza, oamenilor chiar nu le pasă.”
În martie, Israelul a adoptat o lege care permite pedeapsa cu moartea doar pentru palestinienii din Cisiordania. O lună mai târziu, a introdus o legislație descrisă drept „anexare de facto” a teritoriului ocupat, adâncind sistemul de legi separate: una pentru palestinienii care trăiesc acolo de generații, alta pentru coloniștii care revendică un drept biblic. Yair Dvir, de la B’Tselem, subliniază că „aceste politici au stat la baza apartheidului israelian de ani de zile. Noutatea este că astfel de declarații au devenit locuri comune pentru politicieni, lideri militari și mass-media. Sentimentul este că comunitatea internațională nu oprește Israelul, SUA îl susțin, așa că nu mai există niciun motiv să ascunzi politicile de apartheid și epurare etnică – dimpotrivă, liderii sunt mândri de ele.”
Violența escaladează sub acoperirea războiului SUA-Israel împotriva Iranului. Potrivit ONU, 12 palestinieni au fost uciși în atacuri ale coloniștilor în Cisiordania de la 28 februarie – data primelor lovituri americano-israeliene asupra Iranului – iar sute au fost răniți sau forțați să-și părăsească casele. Spre comparație, în tot anul 2025, coloniștii au ucis 10 palestinieni. Armata israeliană a ucis cel puțin 226 de palestinieni în aceeași perioadă.
Deputata Aida Touma-Sliman, din partidul de stânga Hadash, a vizitat satul Duma, lângă Nablus, unde în 2015 un atac al coloniștilor a ucis trei palestinieni, inclusiv un copil de 18 luni ars de viu. „Am vizitat Duma după atac, acum 11 ani, și am vizitat-o săptămâna aceasta. De ambele dăți am simțit aceeași lipsă de speranță și înțelegerea că nimeni nu-i apără și că vor face față singuri coloniștilor.” Ea speră ca alegerile israeliene din acest an să aducă o schimbare: „Singura mea speranță, și este una mică, este ca la alegerile de anul acesta să votăm în sfârșit acești fasciști afară din guvern și poate să începem să curățăm mizeria pe care au făcut-o.”
De ce este important:
Aceste declarații scurse dezvăluie nu doar un dublu standard, ci și o politică sistematică de apartheid și epurare etnică, tolerată și chiar încurajată de comunitatea internațională. Ele arată că violența împotriva palestinienilor nu este un efect secundar, ci o strategie asumată de conducerea israeliană. Înțelegerea acestui mecanism este crucială pentru a putea susține drepturile omului și pentru a cere socoteală celor care încalcă sistematic legea internațională.
