Programul a început în 2008, când oficialii americani au instalat un monitor de calitate a aerului la ambasada din Beijing și au început să facă publice datele. La acea vreme, China se confrunta cu o poluare extremă, iar mulți locuitori nu înțelegeau că smogul dens care acoperea orașele nu era doar „ceață”, ci un pericol real pentru sănătate. Eric Zou, economist de mediu la Universitatea din Michigan, explică faptul că informațiile furnizate de SUA au fost esențiale pentru a schimba percepția publicului. „Odată ce ai informații despre poluare, oamenii își dau seama: «Oh, chiar prețuiesc aerul curat»”, spune el.
De-a lungul timpului, programul s-a extins la peste 80 de ambasade și consulate, iar cercetările au arătat că monitorizarea a contribuit la îmbunătățiri măsurabile ale calității aerului, în special în țările cu venituri mici și medii, care nu aveau propriile sisteme de monitorizare. Însă, în martie 2025, administrația Trump a oprit programul, invocând costurile. Studiul publicat acum arată că, în lunile care au urmat, nivelurile de poluare măsurate prin satelit au crescut cu 24-33% în 46 de orașe analizate.
Zoe Yiyuan Zhou, cercetătoare în domeniul climei la Columbia University, a văzut în această decizie o oportunitate rară de cercetare. „Este un caz atât de rar să studiezi acest regres”, spune ea. Împreună cu colegii săi, a comparat datele satelitare privind poluarea înainte și după oprirea monitorizării. Nu au găsit tendințe semnificative în cele 300 de zile dinaintea încetării raportării americane, dar la trei-patru luni după oprirea acesteia, poluarea a crescut în medie cu aproximativ 30%.
Creșterea a fost cea mai mare în orașele din Asia de Sud-Est, inclusiv Manila (Filipine), Rangoon (Myanmar) și Vientiane (Laos). De asemenea, poluarea a crescut mai mult în orașele cu mai puține alternative de monitorizare. Andrea La Nauze, economist de mediu la Universitatea Deakin din Australia, care a studiat beneficiile programului, dar nu a fost implicată în acest studiu, spune că rezultatele sunt îngrijorătoare. „Particulele în suspensie sunt un lucru serios și periculos, iar expunerea la ele nu este bună”, afirmă ea.
Traducerea datelor satelitare în termeni de PM2.5 – particulele fine care pot pătrunde în plămâni și sânge – indică o creștere de aproximativ 4%. Deși pare mic, acest procent are un impact semnificativ asupra sănătății publice. Eric Zou sugerează că prezența monitorizării americane a acționat ca un mecanism de audit extern, iar odată cu retragerea acesteia, companiile au văzut o oportunitate de a reduce costurile de conformare, ceea ce a dus la creșterea emisiilor.
Vestea bună este că, după vârful atins la trei-patru luni de la oprirea monitorizării, nivelurile de poluare au început să scadă ușor. Zhou suspectează că acest lucru se datorează apariției altor forme de monitorizare, fie din partea guvernelor locale, fie a organizațiilor independente. Totuși, nu toate regiunile au capacitatea de a compensa rapid pierderea, mai ales acolo unde monitorizarea aerului este la început.
„Datele sunt atât de importante”, subliniază Zhou. „Accesul la informații este necesar pentru a ne asigura că progresele anterioare pot continua. Informațiile publice creează responsabilitate.” Studiul evidențiază un paradox: tocmai atunci când lumea are nevoie de mai multă transparență pentru a combate poluarea, unul dintre cele mai eficiente instrumente de monitorizare a fost eliminat. Iar consecințele se văd deja în aerul pe care îl respiră milioane de oameni.
De ce este important:
Această cercetare demonstrează că monitorizarea independentă a calității aerului nu este doar un exercițiu birocratic, ci un instrument vital pentru protejarea sănătății publice. Atunci când un program precum cel al ambasadelor americane este eliminat, poluarea crește, iar efectele se resimt direct în sănătatea oamenilor – boli respiratorii, cardiovasculare și decese premature. Studiul subliniază că informațiile publice creează presiune asupra guvernelor și companiilor să respecte standardele de mediu. Fără aceste date, există riscul ca progresele obținute în ultimele decenii să fie compromise. Este un semnal de alarmă pentru toate guvernele și organizațiile internaționale: monitorizarea aerului trebuie susținută și extinsă, nu redusă, pentru că aerul curat nu este un lux, ci o necesitate fundamentală.
